Radu-Cristian Basaraba – Universitatea Twente din Enschede
Radu-Cristian Basaraba are 23 de ani şi conduce Asociaţia Studenţilor Români de la Universitatea Twente din Enschede, în Țările de Jos.
Sorin Iordan, 18.07.2023, 15:45
Radu-Cristian Basaraba are 23 de ani şi conduce Asociaţia Studenţilor Români de la Universitatea Twente din Enschede, în Țările de Jos. S-a născut la Sibiu şi după ce a absolvit liceul şi-a propus să-şi continue studiile în străinătate. Iniţial a dorit să meargă în Norvegia, apoi, după ce s-a informat mai bine a ales două destinaţii: Danemarca şi Olanda. A ales în final Ţara Lalelelor”, iar în 2018 a ajuns la Universitatea Twente, unde şi-a obţinut licenţa în informatică, iar în prezent mai are doar un pas şi primeşte şi diploma de master în securitate cibernetică. L-am întrebat pe Radu cum s-a acomodat cu schimbarea de anturaj şi de peisaj.
Mie cred că mi-a fost mai uşor decât altor persoane. La început, desigur mi-a fost şi mie puţin greu doar că eu m-am integrat cumva mai repede pentru că am şi stat într-o casă de studenţi olandezi. Primele 6 luni am luat o chirie care se numeşte sub rent şi am stat cu 5 olandezi într-o casă cu tradiţie, cu emblemă şi am fost mult mai uşor integrat în cultural olandeză decât dacă aş fi venit şi stat într-o casă de români. Olandezii, într-adevăr, fiind un pic mai nordici sunt mai reci, dar mie îmi plac ca oameni, sincer. Îmi place foarte mult şi că vorbesc engleză, lucru care pe mine m-a ajutat direct fiindcă nu am prea învăţat olandeza, sincer.”
Radu povesteşte că Asociaţia Studenţilor Români de la Universitatea Twente a fost înfiinţată în 2019 ca o organizaţie cultural-educaţională. Până în 2022, a făcut parte din board-ul acesteia şi s-a ocupat cu problemele interne, iar anul acesta ocupă funcţia de preşedinte.
Asociaţia are două-trei scopuri mari: să promoveze cultura românească printre internaţionali, să ajute studenţii români să se integreze în mediul internaţional al facultăţii şi să ajute studenţii să se adapteze la stilul de viaţă olandez. Acum avem 62 de membri, care au plătit taxa de 10 euro pe an. De obicei aveam cam 20-30 de oameni, dar anul acesta prin evenimente, prin faptul că e un număr de români mai mare venit anul trecut, prin activitate am reuşit să convingem mai mulşi oameni.”
Câţi stundeţi români sunteţi acum în Universitatea Twente?
Cred că undeva pe la 300. Poate şi mai mult un pic. În generaţia mea, am fost undeva la 20 de români, dintre care majoritatea am fost la studiul acesta de informatică. Sunt într-adevăr foarte mulţi români aici. Am văzut o statistică pentru anul universitar trecut în care se spunea că românii (din Olanda – n. red.) sunt a doua naţionalitate, după olandezi, care au intrat la facultate. Foarte mulţi care ar fi vrut în Marea Britanie s-au reorientat. E o opţiune foarte atrăgătoare, într-adevăr, Olanda.”
Cum este organizată Asociaţia şi care sunt principalele voastre activităţi?
Noi aveam un board – 6 oameni – şi trei comitete: comitetul de evenimente/petreceri, comitetul de educaţie şi comitetul de digitalizare. Avem evenimentele care se fac. Anul acesta, în principal, au fost petreceri. Am făcut seri de învăţat în care am vorbit cu un asistent de profesor, de obicei român, să vină şi să-i ajute pe studenţii din anul întâi, am mai făcut movie nights (seri de cinema – n.red.), am mai avut activităţi de teambuilding, o să fim prezenţi şi la festivalul de început de an aici la facultate, care se numeşte Kick-in, unde avem un stand şi lumea poate să afle de noi practic din prima zi, cei care vin noi.”
Radu-Cristian Basaraba se va muta, în luna septembrie, la Viena, în Austria, unde învaţă logodnica sa, tot româncă. S-au cunoscut la Sibiu, pe când erau liceeni, au plecat pe căi diferite, dar s-au reconectat şi au decis să înceapă o viaţă împreună. Acum, ea studiază ştiinţe politice la Facultatea din Viena, iar Radu intenţionează să-şi găsească un loc de muncă în Austria, în demeniul secutităţii cibernetice, cel puţin până când logodnica sa îşi definitivează studiile. Cât priveşte posibilitatea unei repatrieri:
Ea ar fi mai deschisă. Eu, sincer, nu sunt prea deschis la această întoarcere. Unul dintre motivele pentru care am plecat şi am fost aşa de hotărât, am zis că dacă aş rămâne în România la facultate nu am certitudinea că în acest timp o să se schimbe ceva. Şi într-adevăr acel timp a trecut şi nu s-au schimbat prea multe. Dacă ar fi măcar o schimbare, nu radicală, dar care să dea încredere, poate aş fi deschis. Dar aşa, văzând aceleaşi scheme româneşti şi aceiaşi oameni care denotă foarte multă neîncredere, mi-e greu să fac acest pas.”