Eduard Frăţilă – arbitrul de fotbal care construieşte roboţi

Eduard Frățilă are 21 de ani şi conduce filiala din Portugalia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 04.07.2023, 16:31

Eduard Frățilă are 21 de ani şi conduce filiala din Portugalia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut în judeţul Teleorman, dar a locuit mare parte din viaţă în Bucureşti. Student al Politehnicii Bucureşti la specializarea mecatronică și robotică şi, Eduard a obţinut o bursă Erasmus la Universitatea Tehnică din Lisabona. Spune că a avut ales între Norvegia şi Elveţia, dar a ales Portugalia pentru că este ţara mai exotică şi pentru că ambii părinţi locuiesc în Spania. L-am întrebat pe Eduard cum s-a acomodat cu însorita Lusitanie.

E diferit cu clima, sincer, că acolo e puţin cam prea cald. În toamnă, spre octombrie, erau deja 26 de grade şi acolo 26 de grade se simt mult mai diferit decât se simt aici. Obstacole… ei mai mult vorbeau în portugheză şi eu nu prea înţelegeam. Am învăţat aşa puţină portugheză, dar nu ştiu prea multe lucruri momentan, pentru că am stat prea puţin.”

Drumul lui Eduard s-a intersectat cu cel al LSRS din pură coincidenţă. Totul a pornit de la simplă întrebare.

Colegi de-ai mei n-or fi pea aici? Am căutat studenţi din străinătate în Portugalia şi am găsit Liga Studenţilor Români din Străinătate. Am văzut site-ul lor, doar că nu aveau filială în Portugalia. Le-am trimis un email şi după ceva timnp m-au contactat şi mi-au spus că filiala nu este activă şi, dacă vreau, pot să mă apcu eu să caut (voluntari – n.red.) să mă alătur lor într-un nou proiect şi am acceptat. De ce nu. E o provocare care merită încercată.”

Studenţii români care învaţă în Portugalia sunt împrăştiaţi prin marile oraşe, precum Lisabona, Porto sau Braga, ceea ce, spune Eduard, face dificilă recrutarea de noi membri. Cu atât mai mult cu cât el se află în prezent în România unde a susţinut o serie de examene pentru a obţine o prelungire a bursei Erasmus. Are însă planuri odată ce va reveni în Portugalia, în februarie 2024.

Ne gândim să facem recrutări, normal şi ne orientăm mai mult pe partea de social media pentru că nici eu nu aş fi stiut de LSRS dacă nu ar fi existat pagina de social media. Vrem să facem o pagină cât mai voluminoasă astfel încât toată lumea să poată să vadă că sunt şi români prin Portugalia cu care pot să-şi petreacă timpul. Momentan şi eu sunt la început cu filiala şi trebuie să mai învăţ de la colegii mei. O să ne gândim să face un ghid (al studentului român în Portugalia – n.red.) mai ales că chiria acolo nu este foarte ieftină şi trebuie să-ţi administrezi banii. E puţin mai greu.”

Pe lângă responsabilitatea de a repune pe picioare organizaţia studenţească din Portugalia, Eduard face şi sport: este arbitru de fotbal. A apărut în sute de meciuri în ligile inferioare şi îşi doreşte mult să promoveze. L-am întrebat cum reuşeşte să menţină un echilibru între cele două activităţi.

Pe la 6-7 ani am început să fac fotbal şi dacă tot n-a ieşit cu fotbalul, pe la vârsta de13 ani şi jumătate m-am apucat de arbitraj. Nu pot să scap de microbul ăsta. Aici (în România – n.red.) am arbitrat la Liga a 4-a cel mai mult şi voiam să accesez Liga a 3-a acolo (în Portugalia – n.red.), dar acum sunt într-un program de tinere talente aici, în România. Am trecut de prima fază, urmează a doua fază, în septembrie, şi atunci când ajung acolo (în Portugalia – n.red.) să fiu deja promovat. Oarecum e uşor dacăp şti să-ţi împarţi timpul ăn pregătirea sportivă, în pregătirea fizică şi teoretică pentru că astea contează cel mai mult la arbitraj, dar şi pentru învăţatul în sesiune şi pentru şcoală. Mă descurc. ”

Eduard nu este doar un tânăr român care se pricepe la fotbal, ci şi un inginer. Am menţionat mai devreme faptul că studiază robotică, atât în România cât şi în Portugalia. Aşa că a pus în valoare cunoştinţele acumulate şi a creat doi roboţi.

Un robot este chiar sportiv. M-am gândit că mulţi sportivi, şi eu pentru că m-am testat pe mine prima dată, nu au o postură potrivită aşa că m-am gândit să fac un robot care, în timpul alergării din lateral, să-mi corecteze postura. Să-mi facă poze şi să-mi spună: uite, tu nu stai bine aici, trebuie să dai puţin umerii mai în spate pentru o postură cât mai corectă. Ideea a fost aplaudată de colegii mei de facultate, am şi prezentat-o. A fost ok. Al doilea e făcut la un grătar: e un bobot care face mici. Ne-am gândit de ce să stăm noi să învârtim micii cu mâna când poate să ni-i învârtă altul şi să ni-i pună şi pe farfurie. Acest robot nu există fizic, ci doar în stadiu de proiect.”

Eduard Frățilă este în anul doi la studii de licenţă. Îşi doreşte să-şi obţină diploma, apoi să încerce un master în mecatronică în Portugalia, şi să-şi continue drumul în sport. Dacă ar fi să facă o carieră în robotică, atunci ar alege să meargă în Elveţia, unde spune el, sunt cele mai bune echipe de robotică din Europa. Cu toate acesta:

Dacă ar fi să arbitrez în altă ţară şi să am ocazia să mă întorc (în România – n.red.) clar aş face-o.”