Şefa LSRS, Marea Britanie: Eu vreau să merg la furat, în afară: de experienţe, de expertiză

Mara Merca are 21 de ani şi conduce filiala din Marea Britanie a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 09.05.2023, 14:14

Mara Merca are 21 de ani şi
conduce filiala din Marea Britanie a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.
S-a născut la Câmpina şi după ce a absolvit Colegiul Naţional Nicoale
Grigorescu din localitate a decis să-şi continue studiile în străinătate. A
ales Regatul Unit pentru că, pe de o parte, mai avusese contact cu stilul de
predare britanic cu ocazia unei tabere de vară în UK, şi pe de altă parte, ca
fost elev olimpic internaţional auzise lucruri foarte frumoase despre
învăţământul de acolo. În 2020, a ajuns în capitala Marii Britanii şi a început
cursurile de politici economice la King’s College London în pline restricţii
cauzate de pandemia de coronavirus. Am întrebat-o pe Mara cum a fost acomodarea
cu viaţa departe de casă şi în plină pandemie.

A fost foarte, foarte grea trecerea. Eu oricum eram extrem de
bulversată, în perioada aceea, din cauza faptului că e oricum greu să-ţi începi
studiile, adică e un moment destul de greu de adaptare în viaţa oricui, că e o
schimbare majoră, dar, cu toată pandemia, nu s-a mai înţeles nimic şi nu prea
am avut la ce să mă acomodez, de fapt, în termeni de viaţă socială, de
interacţiuni, pentru că nu au existat. La cursuri nu am ajuns în primul an, iar
în al doilea an, când am început să merg la cursuri, n-a fost rău. Treptat,
treptat mi-am format un grup de prieteni.

În vara anului 2021, Mara a sosit
la Bucureşti pentru a participa la Forumul Studenţilor Români de Pretutindeni.
Spune că, atunci a descoperit, cu bucurie, că există o organizaţie a
studenţilor români din străinătate. Odată revenită în Marea Britanie, s-a
alăturat filialei din Regat a LSRS, iar acum o conduce.

Momentan sunt coordonatoare, ceea ce înseamnă că eu gestionez
absolut toate activităţile (LSRS – n.red.) care se desfăşoară în UK şi, în
acelaşi timp, sunt şi punct de legătură între filiala din Marea Britanie şi
sediul nostru central din România. Este o activitate foarte solicitantă, mai
ales că se întâmplă, în mod firesc, în paralel cu facultatea şi nici facultatea
nu este uşoară. Am încercat să mergem pe toate direcţiile. Acoperim aspectul
social cu petreceri, cu ieşiri. Am deschis cumva comunitatea noastră. Nu
trebuie să fi neapărat membru. Atâta vreme cât ai fost sau eşti student în
străinătate poţi să te alături activităţilor noastre. Am mers pe componenta
academică şi formală cu conferinţe. Avem Conferinţa Studenţilor Profesorilor şi
Cercetătorilor. Este o conferinţă anuală, care se ţine în parteneriat cu
Ambasada (României la Londra – n.red.). Şi pe lângă asta foarte multe
colaborări. Există un grup parlamentar al tuturor partidelor din Marea
Britanie, pentru români dedicat, şi acolo avem un contact constant şi, bineînţeles,
cu alte asociaţii din Marea Britanie, pentru că există asociaţii similare
pentru alte categorii.

Ocupi şi funcţia de cenzor al
LSRS. E dificil să te împarţi între cele două?

Nu e deloc complicat. Ca să fii cenzor, din contră, eu chiar aş
sfătui pe oricine vrea să ocupe o funcţie de genul acesta să fie implicat în
cât mai multe activităţi, pentru că presupune să urmăreşti şi să înţelegi ce se
întâmplă în toată organizaţia. Poziţia noastră de cenzor e o poziţie mai mult
de observator. Noi intervenim doar dacă există nereguli sau dacă ne solicită
Consiliul Director, dacă ne consultă în anumite probleme. Dar nu există foarte
multe situaţii problematice şi atunci munca e foarte lejeră.

Câţi membri are filiala UK a
LSRS?

În momentul acesta suntem 12, iar situaţia este, din punctul meu
de vedere, tragică. Numărul de 12 voluntari nu este neapărat un număr mic.
Problema intervine când există perioade aglomerate în viaţa unui student. Cred
că pentru o astfel de activitate ar trebui o echipă de aproximativ 20 de
persoane. Cred că acela e numărul optim. Nu ştiu dacă este vorba neapărat de o
lipsă de implicare atât cât este vorba de Brexit şi de faptul că nu mai merg
studenţi români în Marea Britanie. Cred că filiala, în timp, va muri dacă
guvernul britanic nu ia nişte măsuri încât să fie, din nou, accesibilă ţara
pentru studenţii europeni.

Mara Merca se află, în prezent,
în România, unde lucrează ca asistent parlamentar pentru un eurodeputat român.
Totodată, a fost deja acceptată la masterat la Sciences Po, din Paris, unde va
studia afaceri europene şi politică publică. Spune că este încă în căutare de
experienţe noi în străinătate, dar că se va întoarce în ţară.

Eu n-am plecat niciodată din România cu ideea că vreau să mă mut
în altă ţară. Eu vreau să merg la furat, în afară: de experienţe, de expertiză.
Nu am plecat din niciun alt motiv decât ca să mă pot întoarce să investesc în
România mai mult şi mai bine decât aş fi putut dacă aş fi rămas. Îmi doresc
foarte mult să contribui, să simt că munca mea aduce un plus şi eu simt că asta
pot să fac doar în România unde înţeleg şi îmi pasă de ce se întâmplă.