Luciana Nechifor din Spania
Luciana Nechifor, studentă la medicină la Universidad Rey Juan Carlos din Madrid
Carmen Pelin, 31.10.2022, 19:13
Luciana Nechifor, studentă în ultimul an la medicină la Universidad Rey Juan Carlos din Madrid, președintă a Consiliului Studenților la Medicină din Spania (Consejo Estatal de Estudiantes de Medicina)
Consiliul Studenților la Medicină din Spania (https://www.ceem.org.es/) îi reprezintă pe cei peste 44 000 de studenţi de la facultăţile de medicină din întregul Regat Iberic. O româncă s-a aflat timp de doi la vârful acestei instituţii spaniole. Luciana Nechifor a fost pentru un an vicepreşedintă a Consiliului, după care a fost aleasă chiar preşedintă. Prilej cu care a călătorit foarte mult în Spania, a organizat şi participat la congrese sau conferinţe dedicate studenţilor medicinişti din Peninsula Iberică, a lucrat direct cu ministere, facultăţi ori societăţi ştiinţifice, pe care le-a adus împreună la aceeaşi masă. Ne vorbea despre cele mai importante realizări ale mandatului ei care s-a încheiat în această toamnă, tânăra fiind studentă în an terminal la medicină, la Universidad Rey Juan Carlos din Madrid.
Am avut un rol foarte greu dar şi foarte frumos pentru că am unit cumva două perioade foarte dificile din vieţile noastre, nu doar din viaţa mea. Eu am fost aleasă vicepreşedintă în octombrie 2020, când toţi încă eram închişi în case, era foarte greu atunci şi acum suntem în octombrie 2022, când pandemia pare că nu mai există, dar în spital noi putem vedea că nu e chiar aşa, virusul nu a dispărut încă. Eu am făcut deci un pic unirea între perioada pandemică şi perioada post pandemică de acum. Următoarea echipă poate avea mai multe şanse de a face ce vrea, cum vrea, eu nu am putut face chiar aşa, a trebuit să urmăresc şi să scot lucrurile la suprafaţă din nou când toate erau parcă scufundate în mare şi nu era nimeni să le scoată la suprafaţă.”
Luciana Nechifor s-a născut pe 18 aprilie 1999, în România, la Bucureşti.
M-am mutat în Spania când aveam aproape 5 ani. Îmi şi aduc aminte când am luat avionul şi am venit încoace. Când părinţii mei m-au avut pe mine şi au văzut că situaţia în România pentru mine în viitor nu era cea mai bună, atunci au ales să plece în altă ţară, să caute un viitor mai bun pentru copiii lor. Apoi, în 2006, s-a născut şi sora mea, Sara, şi au ales să rămână în Spania, ei credeau că vor sta mai puţin iniţial, dar până la urmă am rămas aici. Noi mergem în România cam o dată pe an, vara, în general timp de două, trei sau patru săptămâni. Stăm în Bucureşti, dar şi în Botoşani, bunicii mei sunt de pe lângă Botoşani. Părinţii mei s-au născut în Vorona-Teodoru. Mie-mi place întotdeauna când merg în România să stau câteva zile şi în Bucureşti, îmi amintesc la ce şcoală mergeam, pe unde mă duceam în parc, în sectorul 4, la Apărătorii Patriei, întotdeauna când revin merg prin parcurile mai mari, prin Parcul Tineretului sau prin Herăstrău, şi la Muzeul Antipa am fost de foarte multe ori şi acum îmi place să mă familiarizez şi cu viaţa de zi cu zi din Bucureşti, să ies prin restaurante. Îmi place foarte mult şi în Braşov, zona Braşovului e preferata mea din România. În Botoşani, la Vorona-Teodoru, ţin minte când mergeam cu vaca, dimineaţa nu prea mă sculam, dar mă duceam după vacă mai ales pe la opt seara când eram mai mică. Anul acesta am fost la bunici şi lucrurile s-au schimbat foarte mult, înainte eram mai mulţi copii, jucam şi fotbal, mâncam seminţe, acum nu mai există aşa ceva. De-abia dacă am zărit patru vaci şi doi copii, eu am avut parte de o copilărie frumoasă în România, când culegeam roşii şi mă murdăream sau stăteam după sora mea, făceam multe lucruri pe lângă casă, sora mea era foarte mică, sunt şapte ani diferenţă între noi şi aveam grijă de ea. Mi-amintesc cu mare drag de perioada aceea.”
Luciana Nechifor iubeşte să lucreze cu oamenii, să fie încojurată de ei, să îi ajute. În timpul liber face sport, realizează fotografii şi călătoreşte foarte mult, la un moment dat îşi stabilise chiar să viziteze cel puţin trei ţări noi pe an. Pe termen lung vrea să ramână în Spania.
Spania este pentru mine acum casa mea. Am călătorit cât am putut de mult prin lume, nu chiar atât cât mi-aş fi dorit, pentru că resursele sunt limitate, dar deşi am călătorit foarte mult, tot în Spania îmi place să mă întorc. Îmi place cum se trăieşte aici şi cum e lumea aici, lumea e foarte deschisă, te acceptă aşa cum eşti, întotdeauna oamenii de pe stradă te-ar ajuta cu orice, sunt oameni altruişti spaniolii, care te acceptă aşa cum eşti.”
Deocamdată Luciana Nechifor se pregăteşte să-şi sustină în ianuarie 2024 examenul naţional prevăzut în Spania după încheierea studiilor la medicină. Şi vizează o carieră la nivel înalt în medicină.
M-am gândit să rămân în Spania, nu ştiu exact ce specialitate voi alege, ştiu că sunt unele care îmi plac, traumatologia sau domeniul sănătăţii publice, dar depinde şi de nota pe care o voi obţine, e concurenţă mare. Aici (n.r. la conducerea Consiliului Studenților la Medicină din Spania) mi s-au deschis multe porţi să văd multe alte lucruri, să învăţ despre alte lucruri, despre relaţiile cu oamenii, cu instituţiile, cu ministerele, cu instituţii adresate medicilor, cu ingineri, cu oameni de tot felul şi am văzut cum se lucrează în interiorul ministerelor. Mie-mi place foarte mult ce fac ministerele, e exact ce fac eu acum, dar la alt nivel, eu fac acum exact acelaşi lucru dar pentru studenţi. Dar mi-ar plăcea la un moment dat foarte mult să lucrez nu ştiu dacă într-un minister, dar în guvern sau chiar la World Heath Organization.”
Şi pentru că interviul nostru cu Luciana Nechifor, studentă în ultimul an la medicină la Universidad Rey Juan Carlos din Madrid şi președintă a Consiliului Studenților la Medicină din Spania, e difuzat chiar pe 1 noiembrie, zi în care se împlinesc 94 de ani de la înfiinţarea Radio România, am întrebat-o pe tânără dacă ascultă radioul şi am rugat-o să le adreseze câteva cuvinte ascultătorilor Radio România şi celor dragi din familia sa.
Da, ascult, în general mai mult când sunt acasă, sâmbătă după-amiaza sau duminică dimineaţa. Călătoresc foarte mult acum, dar când eram acasă şi făceam curăţenie îmi place să ascult radio sau dimineaţa înainte să plec la spital. Mi-ar plăcea să le urez tuturor care m-ar asculta să fie fericiţi în viaţă, să caute să facă ceea ce îi face fericiţi şi să înveţe de la ceilalţi ce e bine, ce pot aplica în viaţa lor. Iar pentru părinţii mei, mi-ar plăcea să le mulţumesc foarte mult pentru susţinerea de care m-am bucurat din partea lor, susţinere de care sunt sigură că mă voi bucura în continuare şi mi-e tare dor de ei, chiar dacă nu prea ajung pe acasă pentru că nu prea am timp, dar mi-e tare dor de ei.”