Irina Bivol, fostul lider al LSRS Belgia

Irina Bivol are 24 de ani şi este fost coordonator al filialei Belgia a Ligii Studenţilor Români din Străinătate.

Sorin Iordan, 08.03.2022, 10:21

Irina
Bivol are 24 de ani şi este fost coordonator al filialei Belgia a Ligii
Studenţilor Români din Străinătate. S-a născut în Suceava, iar în urmă cu mai
bine de 5 ani, imediat după ce a absolvit Liceul de Informatică Spiru Haret,
a decis să se alăture familiei, care locuia deja în Belgia. În prezent, Irina
studiază criminologie la Facultatea de Ştiinţe Umane şi Sociale din cadrul
Universităţii Libere din Bruxelles. Spune că acomodarea cu noul mediu nu a fost
dificilă, deoarece a avut avantajul de a avea familia aproape.

Nu pot
să spun că mi-a fost greu, pentru că a ajutat foarte mult faptul că părinţii
mei erau deja aici, însă a ajutat foarte mult şi faptul că am încercat să mă integrez
destul de repede, să-mi fac prieteni. După care am intrat destul de repede în
LSRS şi m-a ajutat mult să am prieteni şi oameni care erau de mai mult timp
aici, sau care au crescut aici.

Primul
contact al Irinei cu LSRS a fost prin intermediul unei postări pe reţeaua de
socializare Facebook, acolo unde filiala Belgia anunţa organizarea unei
petreceri simultan cu o campanie de recrutare. Irina spune că a întâlnit nişte
oameni minunaţi şi că a simţit nevoia să se implice în viaţa filialei. Şi-a
început activitatea ca voluntar în cadrul Departamentului de Proiecte.

după
care am fost team leader la Departamentul de Proiecte. A fost o experienţă
grea. Era pentru prima oadă când a trebuit să coordonez o echipă, iar Departamentul, la acea vreme, era unul destul
de mare. Am învăţat însă foarte multe lucruri. A fost greu, dar a fost şi
frumos. După aceea mi-am dorit foarte mult să schimb pentru că filiala noastră
şi LSRS în general ne oferă şansa de a experimenta mai multe lucruri şi am
schimbat departamentul cu cel de Relaţii Interne, deparatament care mi-a mers
mănuşă, ca să zic aşa. Mi-a plăcut foarte mult şi acolo am şi stat foarte mult
timp, pentru că se şi leagă oarecum cu studiile pe care le fac.

La
începutul verii 2021, Irina a preluat mandatul de coordonator al filialei
Belgia, care numără, în prezent, 11 membri. Spune că anul trecut a fost mai
dificil, deoarece foarte multi colegi de-ai săi şi-au încheiat studiile şi au
părăsit LSRS. Cu toate acestea, şi-a stabilit o serie de obiective şi împreună
cu colegii ei au lansat câteva proiecte.

Avem
proiecte consacrate, cum ar fi cele de 1 Decembrie şi de Mărţişor. Avem un
proiect foarte drăguţ în cadrul căruia cunoaştem o sumedenie de oameni noi şi
anume Meet the Students, care este un proiect ceva mai flexibil, este o
petrecere de multe ori cu tematică, cu concursuri şi premii. Au fost destul de
multe proiecte şi parteneriate, inclusiv cu Consulatul şi Ambasada de aici, din
Belgia, cu profesori de la univestităţi. Înainte de pandemie, am organizat un
eveniment la sediul Ambasadei României, unde am avut şli o prezentare unde s-a
discutat despre cancerul la sân. Prioritatea numărul unu este una pe care şi
ceilalţi coordonatori au avut-o mereu, şi anume transparenţa şi comunicarea în
echipă. E foarte important ca fiecare membru al echipei să ştie ce se întâmplă
atât în LSRS filiala Belgia, cât şi la Bucureşti şi în alte celelalte filiale.
O altă prioritate a fost şi este în continuare campania de recrutare, pentru că
încă o avem deschisă.

În
decembrie anul trecut, Irina Bivol a predat conducerea LSRS Belgia în urma unor
alegeri generale care au avut loc la nivelul organizaţiei. Acum, tot ce-şi
doreşte este să obţină diploma de master şi, cel puţin deocamdată, nu
intenţionează să se reîntoarcă în ţară, dar, aşa cum a afirmat şi ea, niciodată
să nu spui niciodată.

Mai
este un pic de drum de parcurs până îmi închei studiile. Îmi doresc să-mi
termin master-ul, iar după aceea, bineînţeles, în urma eforturilor pe care
le-am depus aici, îmi doresc să rămân câţiva ani în Belgia, să văd ce-mi oferă
piaţa belgiană şi poate, în viitor, să călătoresc un pic. Momentan nu prevăd o
mutare în România. Îmi doresc foarte mult să vin să vizizez, pentru că sunt
zone din România pe care nu le-am văzut. Însă, niciodată să nu spui niciodată.
Cred că dacă s-ar ivi posibilitatea de a mă întoarce în România, aş face-o cu
mare plăcere.