Ionuţ Creţu- povestea tânarului de la comanda filialelor LSRS care şi-a redescoperit iubirea de ţară

Am
fost tot timpul o persoană căreia îi plac lucrurile noi şi îi place să se
aventureze în necunoscut şi astfel Belgia a reprezentat pentru mine o
oportunitate de genul acesta având în vedere că este o ţară în care se vorbesc
mai multe limbi şi eu nu cunoşteam niciuna dintre ele. Când am ajuns acolo,
toată lumea vorbea flamandă la mine la universitate şi în rest franceză, a fost
un şoc cultural extraordinar. Nu am avut neapărat probleme de adaptare, dar
cred că am fost puţin uimit de ceea ce se întâmplă acolo şi de cum este
organizată toată societatea belgiană, pentru că, din punctul meu de vedere,
este o societate aparte, care nu se mai poate găsi în altă parte pe planeta
asta.

Faptul că
Ionuţ a devenit membru al LSRS în 2020 este un fel de ironie a sorţii. A plecat
din ţară cu gândul să se rupă de tot ceea ce înseamnă România, dar a ajuns să
facă parte din colectivul uneia dintre cel mai importante organizaţii
studenţeşti româneşti.

Am
plecat din România în Belgia setat să nu mă mai întorc şi cu un mindset că
vreau să mă deconectez de tot ceea ce înseamnă România, să experimentez lucruri
noi fără să mai fiu ancorat în familiar. Am venit acasă în vacanţa de Crăciun
şi mi-am dat seama că nu mai ştiam să vorbesc română coerent şi nu mai ştiam să
folosesc anumite expresii care îmi veneau foarte uşor înainte. Am reintrat în
contact cu tot ceea ce înseamnă România şi români, în primul rând. Am reînceput
să vorbesc limba şi am reînceput să stau cu prietenii mei o perioadă şi chestia
asta m-a făcut să realizez cât de dor îmi este de fapt de casă. Ştiam de Ligă
de ceva timp, dar tocmai pentru că voiam să mă deconectez de tot ceea ce
înseamnă România am decis să nu mă implic. Ulterior, când m-am întors din
vacanţa de iarnă, mi-am zis că ar fi cazul să mă implic deoarece am realizat
cât de mult îmi lipseşte de fapt România. Filiala Belgia m-a primit cu braţele
deschise.

În
calitate de şef al filialelor, lui Ionuţ Creţu îi revine sarcina de a asigura o
relaţie de lucru foarte bună şi o comunicare eficientă între cele 15
reprezentanţe ale LSRS din lume şi de a crea o punte între acestea şi entitatea
centrală, coordonatoare. Unul dintre rezultate şi cel mai important eveniment
programat anul acesta poartă numele de Forumul Studenţilor Români de Pretutindeni.

Foarte
multe filiale făceau proiectele lor, doar că nu colaborau atât de mult între
ele. Eu ce mi-a setat personal este să aduc filialele împreună şi să organizăm
mult mai multe proiecte şi să le oferim tuturor membrilor LSRS nişte
oportunităţi de dezvoltare în sensul în care organizăm training-uri pe diferite
domenii de activitate care se leagă cumva de LSRS. Mai departe, noi avem un
eveniment foarte mare care o să fie la vară. Se numeşte Forumul Studenţilor
Români de Pretutindeni, în organizarea căruia sunt şi eu implicat. În 1871,
studenţii români de pretutindeni, din ambele părţi ale Carpaţilor şi din
străinătate s-au întâlnit la Putna pentru a aniversa 400 de ani de la
înfiinţarea mânăstirii şi au dezbătut nişte teme de importanţă majoră pentru
viitorul României. 150 de ani mai târziu, vrem să facem un eveniment în care să
aducem împreună 100 de studenţi români de pretutindeni şi să dezbatem, exact pe
modelul Congresului de acum 150 de ani, teme de importanţă majoră pentru
viitorul României. Soluţiile pe care noi le identificăm în urma acestor
dezbateri să le înaintăm tuturor autorităţilor publice competente.

Ionuţ
Creţu spune că şi-ar dori să se întoarcă în România şi să construiască ceva al
lui aici, împreună cu extraordinara comunitate din LSRS. Ce-ar trebui însă să
se schimbe pentru ca răspunsul la întrebarea Vrei să te mai întorci în ţară?
să fie un da fără ezitare sau reţinere?

Cred
că trebuie să se schimbe din două perspective lucrurile. În primul rând clasa
politică trebuie să fie reformată, ca să spun aşa, şi să fie profesionalizată,
iar mai apoi trebuie ca şi în percepţia studenţilor să se schimbe exact ce s-a
schimbat în mine: să conştientizăm că nu este neapărat o diferenţă chiar atât
de mare între noi şi Vest şi că doar noi suntem cei care putem să schimbăm
ceva. Dacă aceste două lucruri s-ar întâmpla concomitent, cred că România ar
avea un viitor strălucit.