De la economie la antropologie

Oana Perju este, la bază, economist, însă ulterior a ales să obțină și o dublă specializare în antropologie.

Monica Chiorpec, 23.06.2020, 13:13

Oana Perju este,
la bază, economist, însă ulterior a ales să obțină și o dublă specializare în
antropologie. Consideră că mai are de făcut multă cercetare de teren până să se
identifice ea însăși ca antropolog în adevăratul sens al cuvântului, însă modul
în care a îmbinat cele două domenii este cu totul inedit. Cum a început totul? Oana
Perju Înainte, eu am trecut printr-o perioadă de tranziție. Trebuie să
recunosc, în timpul facultății, am avut ocazia să mă conectez cu mediul
asociativ, cel al organizațiilor neguvernamentale. Tranziția respectivă mă
ducea către o direcție umanistă. Antropologia a venit și a așezat lucrurile
ceva mai bine și m-a ajutat să înțeleg, de fapt, ceea ce am făcut înainte,
experiențele mele cu proiecte sociale, de mediu și de educație, destul de
diverse. Am lucrat și cu voluntari, iar la un moment dat am avut ocazia să lucrez
într-un domeniu destul de larg. Antropologia m-a ajutat să pun o lupă pe niște
fenomene și contexte ce țin specific de comunitate și de ceea ce înseamnă
această dezvoltare în comunități, din punct de vedere economic și social.

Industriile
creative sunt, pentru Oana Perju, o provocare în adevăratul sens al cuvântului.
Cu atât mai mult cu cât reprezintă un palier de activitate recent, dar care
trezește din ce în ce mai mult interes la nivel mondial. Proiectele în care
sunt implicată în acest moment sunt atât sociale, cât și culturale. Sunt două
serii diferite, dar există o conexiune între ele. Am avut ocazia să ajung în
lumea tradițiilor creative, în care l-am cunoscut pe domnul profesor Vintilă
Mihăilescu. O întâlnire între industriile creative și elemente ce țin strict de
patrimoniul cultural. Ce presupun tradițiile creative? O serie de proiecte care
vin din domenii cât se poate de diverse. Putem să vorbim despre arhitectură și
modalități de construire folosind materialele din proximitate, despre
cooperarea dintre designeri, meșteșugari și artizani, despre slow
architecture și slow design, despre educație și modalități noi de promovare
și de conservare a patrimoniului material.

Proiectele din
zona industriilor creative prind teren în România și angrenează echipe de
entuziaști, din cele mai diverse domenii. Explică Oana Perju. Cunosc foarte mulți oameni interesanți. Se întâmplă proiecte
extraordinare peste tot în România: KraftMade la Cincu, Delta Craft sau Ivan
Patzaichin, în Delta Dunării, slow architecture la Țibănești sau Vila
Golescu. Sunt proiecte care fac referire la resurse de origine tradițională,
care au un calup de inovație, dar și de implicare la nivel social, chiar prin
economie socială.

Am întrebat-o pe Oana
Perju cum percepe un antropolog schimbările și provocările la care sunt supuse,
în societatea de astăzi, generațiile cele mai tinere. Am o oarecare
reținere să îmi spun antropolog. Cred că sunt antropolog aspirant, încă mai am
mult de lucru până când o să ajung antropolog deplin. Provocările nu sunt nici
noi, dar nici vechi. Provocări au fost dintotdeauna, pentru fiecare generație
în parte. Mi se pare însă că acum provocările se întâmplă ceva mai rapid.
Perioada de adaptare este ceva mai scurtă, timpii de reacție trebuie să fie
ceva mai rapizi și fiecare generație se adaptează la contextul în care se află.
Iar tehnologia accelerează acest grad de adaptare. Generațiile sunt istețe și
se adaptează, iar tehnologia ajută în această manifestare. În același timp,
tehnologia vine cu provocări noi. Singura mea teamă este izolarea care ar putea
să vină odată cu tehnologia.

Cum își
imaginează Oana Perju un tânăr aspirant la o carieră în domeniul antropologiei?
Foarte colorat și deschis. O persoană deschisă către ceilalți și foarte
curioasă să descopere și, cel mai important, să înțeleagă și să facă o
traducere a fenomenelor pe care le observă și către ceilalți.