Ariel Pontes din Brazilia
Ariel Pontes vine din Brazilia, din Rio de Janeiro. A făcut studii de computer engineering la Universitatea Catolică din Rio și este programator.
Hildegard Ignătescu, 01.02.2024, 14:44
Ariel Pontes vine din Brazilia, din Rio de Janeiro. A făcut studii de computer engineering la Universitatea Catolică din Rio și este programator. Ulterior, a absolvit un masterat de filozofie analitică la Universitatea din București. De-a lungul timpului a contribuit la câteva proiecte dezvoltate de Națiunile Unite și Comisia Europeană, proiecte legate de schimbările climatice și surse deschise de date la World Food Program. În România a început o mică organizație care se numește Effective Altruism Romania. Este și cofondator al ONG-ului Humanistas Brasil și este voluntar la Asociația Secular-Umanistă din România – ASUR. Care este începutul poveștii sale românești?
„De obicei spun pe scurt: fosta mea soție e româncă, așa am ajuns aici. Ne-am cunoscut în 2009, am început o relație în 2010 și în 2014 am venit în România, în Cluj. Am stat în Cluj inițial și apoi am venit la București la master. Eu oricum visam de mult să plec din Brazilia, deci mi-a plăcut mereu să călătoresc. Am locuit și un an în Suedia când am făcut exchange la facultate. Inițial am vrut să merg în Suedia pentru că era cel mai diferit posibil de Brazilia, sau poate nu chiar așa de diferit, că eram, totuși în Europa și avem similitudini și cu ei, dar așa, frig, cu mulți atei și trupe metal, asta îmi plăcea. În Brazilia, asocierea culturală cu Rio n-are nicio treabă cu asta: dans, chestii colorate, fericire, căldură, plajă, operații estetice.
Și în Suedia am fost un pic, dar mi-a fost destul de greu să mă împrietenesc cu suedezii. Toți studenții străini s-au împrietenit între ei, am făcut o mare gașcă și toată lumea avea dificultăți în a se integra în societate. Am observat din ce în ce mai mult că societatea e foarte segregată, nu numai imigranții care stau în cartiere separate, dar inclusiv ei, subculturile lor.
Planul era să merg în Canada, dar, pentru că am rămas în relația cu fata din România, am zis să vin aici. Mi se pare că România e cumva între: nu e nici cultura prea superficială așa cum e în Rio, dar nici nu e așa frig și rece cum e în Suedia, sau în Canada. M-am adaptat destul de ok, nu a fost foarte greu, eram entuziasmat. Am învățat limba relativ repede, pentru că am făcut și franceză la școală și în Suedia, pentru că m-am prietenit cu francezii, am învățat și acolo franceză și m-a ajutat și portugheza.”
Cum e viața în România pentru Ariel Pontes, după 10 ani de ședere?
„Am observat și chestii bune și mai puțin bune. Un lucru care mie mi se pare un pic complicat- e o țară ceva mai conservatoare în unele aspecte. Căsătoria între persoane de același sex nu este legală, în Brazilia este. În Brazilia vezi oameni pe stradă ținându-se de mână. În același timp, există extremism în Brazilia, deci există și o homofobie un pic mai pe față. Deci în Brazilia e o mai mare polarizare.
Aici, pentru că nu sunt așa vizibili, nici homofobia nu se vede așa de extrem și deschis. Despre orice subiect mai controversat, oamenii nu discută cu familia.”
Ariel locuiește, așadar, de un deceniu în România. L-am întrebat ce îi place aici și ce apreciază cel mai mult.
„E greu să vorbesc despre ce îmi place fără să vorbesc despre ce nu-mi place în Brazilia, mai ales în Rio: mi se pare o cultură foarte superficială. Chiar există, statistic vorbind, foarte multe operații estetice și e un domeniu care e extrem de dezvoltat acolo. Există și o masculinitate toxică, e o cultură de agățat foarte puternică. Bărbații au un fel de competiție, să vadă cine agață mai mult. Sunt oameni care înșală, bărbații, când sunt împreună, vorbesc deschis despre cum înșală, ca și cum ar fi ceva de bine. Aici, în România mi se pare mult mai echilibrat. Mi se pare că Brazilia e și mai superstițioasă decât România. Există și aici problema superstiției, dar în Brazilia cred că e și mai extrem. Oamenii cred în orice, chiar dacă sunt creștini catolici, toți merg la vrăjitori.
În România îmi place că e un echilibru mai ok. Cel puțin, mi se pare că, atunci când e vorba de gender, bărbații și femeile se comportă mai natural sau cel puțin mai confortabil pentru mine. Pur și simplu, oamenii sunt mai prietenoși și mai deschiși. Există o deschidere mai mare către chestii intelectuale. Sunt filozofi care îmi plac, care au venit la facultatea din București. Se întâmplă chestii interesante în zona filozofică, în zona asta de umanism, de altrusim eficace. Există deschidere și, fiind integrată în contextul ăsta european, România mi se pare o țară mai cosmopolită. Eu trăiesc într-un mediu internațional, am prieteni din țări diferite și în Brazilia e mult mai greu. De exemplu, întâlnirile de altruism eficace pe care le fac aici le fac în engleză, pentru că am așa mulți prieteni străini și nu simt că exclud pe nimeni. În Brazilia e inimaginabil. Aici oamenii vorbesc engleză foarte bine, asta a fost ceva ce m-a surprins extrem de mult. În mediul urban, cel puțin, toată lumea vorbește engleză, pe când în Brazilia, nicio șansă.”
Ce ar vrea să vadă schimbat Ariel Pontes? Ce nu merge foarte bine în România?
„Pe lângă corupția -care e o problemă și în Brazilia și mai mare într-un sens,- conservatorismul care mi se pare problematic, pentru că eu cred că politicile publice ar trebui să fie bazate pe dovezi și nu pe emoții și argumente religioase, de exemplu. Asta mi se pare ceva care păstrează România în urmă. În București sunt foarte multe mașini, n-ai unde să mergi pe trotuar. Asta e ceva ce nu țin minte să mă fi deranjat așa mult în Cluj, dar aici n-ai unde să mergi, efectiv, pe trotuar de mașini. Ar trebui să fie parcări sau clădiri noi construite obligatoriu cu spațiu de parcare.”
Ce ar vrea să aducă din Brazilia în România?
„În Brazilia, pentru că am avut o istorie diferită, avem un capitalism mai agresiv, care uneori poate fi convenabil. Găsești chestii de cumpărat peste tot. De exemplu, mi se pare incredibil că nu sunt microbuze care să te ducă din București în Vama Veche vara. În Brazilia, sigur ar exista mai multe opțiuni, pentru că e ceva foarte popular, adică există cerință, dar aici pur și simplu nu se întâmplă. Sau autostrăzi nu prea există. Să aduc din Brazilia spiritul antreprenorial, nu știu, e complicat.”
În final, Ariel Pontes ne spune ce îi lipsește din Brazilia și cum se raportează acum la România:
„Îmi lipsește mâncarea uneori, îmi e dor de unele lucruri, dar când mă duc acolo, mănânc, beau ce vreau. Familia, bineînțeles, dar așa în viața de zi cu zi, sincer, nu mă gândesc să mă întorc. În principiu, o să stau în România pe o perioadă nedeterminată.”