Angela Apostolovska

Angela Apostolovska este o tănără actriță aromâncă de 24 de ani care vine din Macedonia.

Hildegard Ignătescu, 02.12.2021, 11:49

Angela Apostolovska este o tănără actriță aromâncă de 24 de ani care vine din Macedonia de Nord. S-a născut în orașul Bitola și și-a făcut studiile la București, la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale, pe scurt UNATC. Tot aici a făcut și un masterat, iar acum s-a întors în Macedonia de Nord și locuiește la Skopje. Este membră permanentă în două trupe de teatru, Teatrul Independent Del Arte din orașul natal, Bitola și Teatrul Perform ART din București. A realizat un documentar despre aromânii din România, „Autostrada succesului”, un proiect finanțat de Ministerul Afacerilor Externe din Macedonia de Nord, proiect în care a deținut mai multe roluri: regizoare, producătoare și naratoare. Recent s-a alăturat echipei de actori care joacă în cel mai mare proiect cinematografic al Macedoniei de Nord, serialul „Prespav”, care include actori din Serbia, Bulgaria, Albania și Macedonia de Nord și care este foarte popular în aceste țări.

În 2019, atunci când a absolvit Facultatea de Teatru, Angela a jucat în piesa de teatru „Yom Kippur”, unde a interpretat rolul „Fanny”, pentru care a fost răsplătită cu premiul pentru cea mai bună actriță în rol secundar la Gala Absolvenților UNATC și la secțiunea teatru studențesc, la Festivalul de teatru Okaua, ediția a 7-a. Tot în 2019 a obținut și premiul pentru cea mai bună actriță la Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu. Ne povestește cum a ajuns în România și de ce a ales să facă aici studiile:

„În primul rând, eu m-am hotărât să vin în România destul de târziu. Am aflat despre șansa aceasta care mi s-a oferit foarte târziu și nu prea aveam timp să-mi fac toate actele, toate traducerile. La noi există o asociație care se ocupă de studenții aromâni, care vor să studieze în România. Eu am avut trei variante, puteam să aleg între România, Rusia și Japonia. Rațională fiind, mi-am spus că nu am cum să mă duc în Rusia, neavând nicio bază teatrală, în Japonia nu puteam să învăț limba sau cumva să fac parte din teatrul japonez, care este un alt tip de teatru. Atunci mi-am zis că cea mai bună opțiune pentru mine ar fi România și nu m-am înșelat. După trei ani, în momentul în care am absolvit, am aflat care erau beneficiile și că universitatea aceasta este foarte cunoscută. Studiile pe care le poți face acolo, tot ce poți câștiga și tot ce poți „fura” cumva de la UNATC au constituit o bogăție pentru mine. Astfel încât, după cele trei premii pe care le-am luat, am hotărât să rămân în România, acolo sunt niște oameni care apreciază ce fac, care m-au ajutat să cresc și voiam să cresc alături de ei și mai departe. M-am înscris la masterat, am terminat și aceste studii și acum mă gândesc să mă înscriu și la doctorat, dar anul acesta am luat o pauză, pentru a vedea unde sunt, ce vreau să fac mai departe, să mă găsesc pe mine. Mai fac parte dintr-un serial care este finanțat de Uniunea Europeană, cu niște copii și acolo chiar aplic metoda lui Stanislavski și tot ce am învățat și îi corectez, pentru că ei sunt la Facultatea de Arte aici în Macedonia de Nord și se văd diferențele. Chiar dacă și ei învață aceleași lucruri, nu intră în profunzimea lor și eu sunt în poziția în care, metaforic vorbind, am furat ceva din România și am adus aici și le dau generațiilor următoare. Mă voi întoarce în România și vreau să fac același lucru și cu copiii din România, dar aici cred că am mai mult de lucrat cu copii aceștia.”

Angela a venit în România când avea 18 ani, fără să cunoască limba și fără prieteni sau oameni care să o ajute. Cu toate acestea, ea și-a făcut foarte repede prieteni și s-a adaptat rapid la noua țară în care a locuit aproape șase ani. Spune că s-a schimbat foarte mullt aici și am întrebat-o ce altceva i-a mai oferit România:

„Am fost primită cu brațele deschise la toate filmările, la toate castingurile, așadar mi s-au oferite șanse mai multe, chiar să fac parte și din trupa unui teatru mai mic, dar cu roluri foarte mari și cu turnee. Voi vorbi și despre români și despre relațiile pe care le-am construit acolo. Eu chiar mă simt un om bogat. Am devenit și președinta Asociației Aromânilor și ajut generațiile următoare. Experiența mea a fost una foarte plăcută și le mulțumesc tuturor profesorilor, colegilor și tuturor oamenilor care m-au ajutat să mă simt chiar ca o româncă. Eu așa zic acum: eu sunt o româncă. M-am schimbat radical: fiind o persoană comunicativă, vorbesc foarte mult, iar în România am învățat că uneori să taci e foarte bine. Am devenit mult mai serioasă, am muncit foarte mult.”

Pentru moment, Angela locuiește la Skopje, însă își dorește să se întoarcă în România cât de curând posibil. Îi e dor de oamenii de aici și se gândește la oportunitățile pe care le poate fructifica în țara noastră Am întrebat-o ce își dorește să fi putut lua cu ea în Macedonia de Nord:

„În afară de anumite prietenii pe care le-am construit și de oamenii pe care vreau să îi am aici, aș zice cultura română. Poate pentru români va suna ca un clișeu, dar eu am fost norocoasă să am ocazia aceasta de a vedea cum trăiește poporul român și educația care li se oferă copiilor. Spre exemplu, în Macedonia de Nord nici măcar nu există un liceu de artă. Aș vrea să fur toate aceste lucruri care țin de cultură. Cred că românii nu prea pun accent pe acest lucru și nu sunt conștienți de ceea ce au. Așadar, cultura română aș vrea să o duc mai departe. Nu zic că totul este perfect, că totul este roz, sunt foarte multe reforme care trebuie făcute, dar nivelul de cultură este mult mai ridicat decât cel din Macedonia de Nord, când vorbim de artă, nu doar de teatru sau de film, ci de artă în general.”