Michal Wasiucionek

Polonezul Michal Wasiucionek este istoric și locuiește la București de câțiva ani. S-a născut la Varşovia și tot acolo a terminat studiile.

Hildegard Ignătescu, 16.07.2020, 09:41

A
ajuns în România cu mulți ani în urmă, la finalul liceului, în 2006, când a
venit împreună cu un grup de prieteni, a bătut țara în lung și în lat timp de o
lună și s-a îndrăgostit de-a dreptul de aceste locuri. Mai târziu, în timpul
facultății, a aplicat pentru o bursă Erasmus la Universitatea din Bucureşti,
după care a hotărât să facă doctoratul la Florenţa, pe tema istoriei Țărilor
Române şi a relaţiilor cu Imperiul Otoman.

A ales să revină la București din
2015 pentru a putea face cercetare și pentru a-și termina de scris teza de
doctorat, a studiat cu bursă și s-a angajat ulterior la Colegiul Noua Europă. A
învățat repede limba română, care face parte din pasiunile sale și și-a
construit o nouă viață în capitala României. Michal a fost invitatul acestei
rubrici și în 2018, iar acum revine la Radio România Internațional și ne
povestește ce a mai făcut în ultimii doi ani, cum a fost perioada de izolare
din ultimile luni pentru el și cum s-a schimbat viața lui în tot acest timp:

Ultimii ani au reprezentat mai degrabă o
perioadă de continuitate pentru mine și de a pune rădăcini și mai adânci în
București, pentru că de un an sunt angajat atât la Colegiul Noua Europă, cât și
la Institutul de Istorie Nicolaie Iorga din București, ceea ce înseamnă că m-am
integrat, sper, și mai mult aici în oraș și în țară. Continui să lucrez și să
fac cercetare pe aceleași teme legate de relațiile dintre Țările Române și
Imperiul Otoman și cum această legătură a jucat un rol hotărâtor, de fapt, în
istoria României. Deci în privința aceasta este mai degrabă o continuare, o
dezvoltare, decât o schimbare bruscă de curs.

În ceea ce
privește felul în care am petrecut sfârșitul
lumii, am avut o
experiență destul de interesantă. Eu fiind istoric, din motive de cercetare
trebuie să mă deplasez destul de des, iar începutul pandemiei m-a prins în
străinătate, în Turcia. A fost o perioadă destul de complicată în ce privește
evaluarea diferitelor posibilități și am hotărât să mă revin cât mai repede în
România, ca să fiu sigur că nu mă găsesc cumva în situația de a rămâne în
străinătate fără să mă pot întoarce în România. Apoi, la jumătatea lunii martie
am decis să mă autoizolez, din cauza faptului că am fost în călătorie, chiar
dacă în Turcia nu fusese identificat până atunci niciun caz de Covid, dar în
același timp mi s-a părut că era o măsură de siguranță, iar atunci când m-am
întors am petrecut două săptămâni singur acasă. Exact atunci când perioada
aceasta s-a terminat, s-au introdus restricții în ce privește părăsirea
domiciliului, așadar pentru mine a fost o perioadă destul de lungă.

A fost un timp în care, să spun sincer, speram să am timp să citesc mai
mult în liniște, să citesc cărți pe care voiam să le citesc, dar niciodată nu
aveam timp. Destul de repede am încetat să urmăresc presa, nu cu totul, dar am
redus consumul de știri destul de brusc, pentru că pur și simplu, la un moment
dat, mă simțeam un pic copleșit de știri, de cantitatea de informații și de
atitudinea destul de panicardă.

Mi se pare că am făcut unele schimbări în ce privește, de exemplu,
atitudinea față de planificare. A fost un bun moment de a pune lucrurile în ordine,
de a mă organiza mai bine. Înainte de pandemie niciodată nu aveam timp și mi se
pare că aceste câteva luni au fost un moment bun exact în această privință. De
exemplu, eu am început să gătesc mult mai mult și am revenit la învățarea de
limbi străine, lucruri pentru care nu aveam timp până acum. Această perioadă a
fost pentru mine și una de oarecare oportunitate.

Michal a fost nevoit să aleagă între
Florența și București în ultimul an de studiu doctoral și el a ținut să se mute
în capitala României. Aici s-a integrat rapid și și-a făcut o viață plăcută, cu
prieteni și evenimente interesante. Anul acesta încă nu a reușit să-și vadă
familia din Polonia, din cauza situației actuale, însă are în plan o călătorie
cât de curând se va putea. Chiar dacă nu au fost de acord cu decizia lui la
început, părinții și fratele l-au vizitat în trecut și le-a plăcut noua casă a
lui Michal. El se declară fericit în România, iar eu l-am întrebat dacă se vede
aici pe termen lung:

Da,
absolut, mă văd pe termen lung și în momentul de față nu am niciun plan să
plec, fiindcă mi-am construit o viață aici. Părinții mei au avut la început
câteva dubii după ce am ales România și a fost o oarecare neînțelegere. Dar,
după ce au venit aici în România și le-a plăcut foarte mult, au spus că chiar
înțeleg de ce m-am mutat, chiar dacă uneori ne tachinăm în privința asta. Și
aceasta fiindcă, după ce am terminat studiile de doctorat în Italia, din
perspectiva lor ar fi fost mai drăguț să mă viziteze la Roma sau la Florența,
decât la București. Dar e o glumă mai degrabă decât o adevărată uimire.

Sunt aici
câteva lucruri care mă țin: primul este că oamenii din România sunt foarte
drăguți, că este această atmosferă, aș spune în general relaxată și este cumva
o energie pozitivă aici. Mereu mi-au plăcut și România, și Bucureștiul, pentru
că au acest șarm, care uneori scapă vederii. La fiecare colț în România și în
București se poate găsi ceva nou, ceva ce nu știam, ce nu așteptam. Au acest
farmec foarte specific și Bucureștiul, și România. Uneori, e adevărat că este o
țară care are unele probleme, dar în același timp este un loc care pentru mine
este foarte pozitiv și foarte primitor.