Levana Solomon (Israel)
Levana Solomon vine din Israel şi a ajuns în România în urmă cu 14 ani. Începutul nu a fost uşor, ţara noastră era în plină dezvoltare pe atunci şi relocarea a venit cu probleme diverse, printre care bariera lingvistică.
Hildegard Ignătescu, 29.11.2018, 13:17
Levana
Solomon vine din Israel şi a ajuns în România în urmă cu 14 ani. Începutul nu a
fost uşor, ţara noastră era în plină dezvoltare pe atunci şi relocarea a venit
cu probleme diverse, printre care bariera lingvistică. Levana a ştiut să le
depăşească şi s-a integrat perfect, şi-a făcut prieteni şi a construit de la
zero o nouă viaţă. Acum este mama a trei fetiţe, dintre care două sunt născute
aici, iar România a devenit a doua ei casă. Cum a fost începutul acestei noi
vieţi în România aflăm în minutele care urmează: În 2004 soţul
meu a avut ideea să venim aici, în Bucureşti, unde tata avea o afacere. A spus
mai întâi să încercăm un an-doi să vedem cum e. Am venit în România şi a fost
superb, aşa încât am rămas aici. La început nu a fost chiar superb, a fost cam
dificil, fiindcă am venit singură, cu un copil de 11 luni. Nu cunoşteam limba,
nici mentalitatea, nu ştiam nimic din ce e aici, dar încet-încet am învăţat.
Mi-a plăcut să fiu aici singură cu soţul şi cu fetiţa şi să începem altceva, un
alt fel de viaţă. Trebuie curaj, şi atunci, dar şi acum. Faţă de 2004, România
s-a schimbat mult, chiar foarte mult, iar eu am observat asta şi e interesat de
constatat. Acum viaţa aici e mult mai uşoară. Am un exemplu: atunci am intrat
într-un restaurant cu fetiţa care avea un an şi toată lumea se uita la mine
intrigată că am venit cu un copil mic la restaurant. Am întrebat de scaun de
copil şi nu aveau aşa ceva, a trebuit să cumpărăm din Israel şi să-l aducem
aici. Acum, după 14 ani e altfel, toţi ies în parcuri cu copii, iar acum
românii fac mai mulţi copii decât unul. Înainte erau doar un copil sau doi
într-o familie, acum se nasc mai mulţi copii. Şi pentru mine e bine, nu se mai
uită nimeni lung că am venit cu copiii mici la restaurant.
Levana Solomon a dezvoltat
afacerea tatălui în domeniul imobiliar, dar mai întâi s-a ocupat de viaţa
personală:
N-am făcut prea multe cu
afacerea la început, fiindcă mi-a fost mai dificil, necunoscând limba română.
M-am ocupat de copii, avem trei fete pe care le-am crescut, având timp pentru
asta. Dacă aş fi fost în Israel, aş fi fost la muncă. După ce au mai crescut
fetele, am început să mă ocup de afacere şi de muncă de voluntariat. Am făcut
mult voluntariat în comunitate, la şcoală, cu copii, cu oameni săraci, la
diverse fundaţii. Unde a fost nevoie de mine, am ajutat, lucru pe care îl fac
şi acum. M-am adaptat foarte repede, oamenii sunt foarte drăguţi aici în
România. Dacă știi limba, nu ai nicio problemă. Și despre cum am învățat limba,
am o poveste. Când am ajuns în România, mă plimbam prin Piața Amzei. Eram
însărcinată și am intrat într-o patiserie care avea biscuiți și prăjituri,
fiindcă îmi era poftă. Am întrebat în engleză ce voiam, iar vânzătoarea s-a
uitat lung și mi-a zis ceva. Nu știam atunci niciun cuvânt în limba română, dar
acum știu exact ce a zis doamna atunci: ‘doamnă, dacă locuiți în România,
trebuie să învățați limba română!’ Atunci am ieșit din magazin, l-am sunat pe
soțul meu și i-am spus: ‘Vreau profesor de română acum!’ Și așa am început să
învăț și să mă descurc peste tot, inclusiv la piață. România e pentru mine
acasă, și pentru fetele mele e acasă, fiindcă s-au născut și au crescut aici.
Îmi place foarte mult că e o țară frumoasă, e mare și e plăcut de vizitat. N-am
fost peste tot, fiindcă e foarte mare și cred ca niciun român n-a ajuns peste
tot. Fetele mele știu românește, dar mai mult vorbesc engleză, pentru că merg
la o școală internațională. Dar au multe prietene românce, nu vorbesc foarte
bine limba, dar o înțeleg și, așa cum am mai zis, se simt acasă aici.
După 14 ani, viața familiei sale s-a schimbat, iar România a devenit
pentru Levana Solomon a doua ei casă. Totuși, nu uită prima ei casă, patria,
Israelul, unde i-ar plăcea să poată reveni la un moment dat: Ne
gândim mereu că vrem să ne întoarcem, dar preferăm să stăm aici, pentru că
munca soțului e aici și de aici ne vine pe masă pâinea cea de toate zilele, așa
că am decis să rămânem aici. Ne vom întoarce într-o zi, dar nu știu când. Cel
mai mult îmi lipsește familia, însă e aproape Israelul și ne vizităm des,
avionul nu e chiar atât de scump. Cât despre București, ceea ce mă deranjează
aici este doar traficul și problemele cu parcarea. Atât. Am zis mereu că viața
mea e ca un turn Babel, tot ce e în Israel e acolo și tot ce e în România e de
aici, nu e de la mine. Doar traficul și parcarea sunt problematice aici. În
rest, fiecare țară are probleme și sper să putem schimba ceva în timp. Aș duce
cu mine din România în Israel apa, ploile, verdeața și cam atât. Restul…avem
acolo tot. De lipsit, îmi lipsește mâncarea din Israel, fiindcă avem mâncare
bună.