Epidemii în Țările Române
De aproape doi ani, pandemia de Covid-19 ține capul de afiș al știrilor și talk-show-urilor din toată lumea.
Steliu Lambru, 21.11.2021, 15:26
De aproape doi ani, pandemia de Covid-19 ține capul de afiș al știrilor și talk-show-urilor din toată lumea. Medici, psihologi, sociologi, specialiști în educație și alții au prezentat datele din perspectiva propriei științe pentru a trage concluzii pertinente. Nici istoricii nu au rămas indiferenți la provocările timpului prezent, deși meseria lor este legată de trecut, și au povestit despre experiențele trecute ale omenirii legate de molime. Covid-19 are o identitate pentru noi deoarece știința secolului 21 a reușit să îl observe și să îi analizeze comportamentul. Însă în trecut agenții îmbolnăvirilor nu erau atât de bine cunoscuți, oameni punând epidemiile pe seama fatalității și a sorții potrivnice.
La Muzeul Național de Istorie a României s-au întâlnit două instituții, cea amintită și Arhivele Naționale ale României, care au organizat expoziția ”Epidemii în istoria Țărilor Române”. În 2021, Arhivele Naționale ale României au împlinit 190 de ani de existență fiind înființate în 1831 în timpul Regulamentului organic, prima schiță de constituție din principatele Munteniei și Moldovei. Pentru a marca cei 190 de ani, Arhivele Naționale au scos în fața vizitatorilor documente relevante din trecutul epidemiilor care au lovit Muntenia și Moldova, cele de ciumă, holeră, febră tifoidă, tifos exantematic, gripă spaniolă.
Arhivistul Claudiu Turcitu a coordonat expoziția și a detaliat în ce constă ea și în ce va urma. ”Am pornit acest demers cu gândul de a scoate în actualele condiții documentele către public. Și ce documente puteam scoate la 190 de ani de activitate a Arhivelor Naționale decât cele referitoare la molime. Așa ne-a venit ideea de a face această expoziție cu cât mai mult cu cât avem în pregătire și un volum, o ediție de documente legată de serviciul carantinelor.”
În expoziție au fost incluse atât fotocopii, cât și documente originale. Reproducerile sunt după fotografii, hărți, tabele, pagini de jurnal, acte bisericești, însemne oficiale, note personale. Dar cel mai vechi document pe care Arhivele Naționale l-a prezentat publicului datează din secolul al 17-lea, tot din timpul unei epidemii de ciumă, boala responsabilă de cele mai multe victime omenești până la sfârșitul secolului al 19-lea. În ziua de 12 martie, anul 7145 (1637), Nedelco îi dădea lui Gligorie un pogon de vie, unelte și bani aflate în casa fratelui său Tudor pentru a intra acolo, a-i scoate ”femeia și feciorii” morți de ciumă și a-i înmormânta deoarece ”nu se aflase nimeni să-i îngroape”. Dintr-un alt document din data de 27 septembrie 1657 aflăm că un oarecare Petre Epure îi dăduse preotului Neguțu și fiilor acestuia niște meri în timpul epidemiei de ciumă când îi muriseră soția și copiii neîmpărtășiți.
Claudiu Turcitu: ”Am pornit de la documente din anul 1637. Le-am grupat în principalele epidemii pe care le-a cunoscut spațiul Țărilor Române până în 1918 fiind constrânși la limitarea în spațiu. Primul document este din timpul epidemiei de ciumă, este un zapis (~document doveditor) de la o persoană pentru îngroparea celor care decedaseră de ciumă. Trecem apoi prin documente din anul 1813 din terifianta ciumă a lui Caragea. Avem chiar un hrisov din 1813 semnat de Caragea pentru spitalul Dudești care fusese pregătit anterior, în 1798, destinat celor care sufereau de ciumă.”
În expoziție mai citim că în 1827 Ahmed, pașa din Nicopole de pe malul sudic al Dunării, lăsase libertatea de circulație în nordul fluviului numai în zona Teleormanului, unde se instalase carantina. Restul principatului Munteniei se lupta cu manifestările violente ale ciumei. Un document relevant chiar și pentru anul 1831 este rugăciunea scrisă de un oarecare dascăl Stan de la mănăstirea Colțea, situată în apropierea spitalului cu același nume din București. Erau anii groaznicei epidemii de holeră care băgase în sperieți întreaga populație a Munteniei. Un alt document atractiv este ordinul din 14 februarie 1846 al domnitorului Munteniei Gheorghe Bibescu prin care părinților li se cerea să-și vaccineze copiii împotriva varicelei. De la ciumă expoziția ne prezintă celelate șocuri epidemiologice care au lovit societatea românească în secolul 19 și în primele decenii ale secolului 20.
Claudiu Turcitu: ”Trecem apoi prin epidemia de holeră cu documente de la fondul serviciului carantinelor de la Ministerul de Război din fondurile personale. Sunt scrisori și impresii ale personalităților vremii legate de simptome ale epidemiei de holeră, de tratamente, de rețete medicale folosite pentru a stopa epidemia de holeră care a durat destul de mult. Trecem apoi prin tifosul exantematic, apoi iarăși o epidemie pe care a cunoscut-o sfârșitul primului război mondial, și nume gripa spaniolă. Încheiem expoziția cu relatări din caietele reginei Maria. Am completat expoziția cu documente originale care provin de la vornicia dinlăuntru (Ministerul de interne) și din Ministerul de Război, fondul personal Ion I. C. Brătianu, un raport pentru obținerea de fonduri necesare pentru tifosul exantematic.”
Epidemiile au lovit în trecut spațiul românesc cu forță devastatoare și oamenii au știut să le facă față. Astăzi, în lumea tehnologică în care trăim, ne imaginăm cu uișurință un viitor aseptic însă microbiologia nu și-a spus ultimul cuvânt.
