România – Estonia, 100 de ani de relații

Europa este un continent al națiunilor și culturilor create de lumea antică greco-latină și de creștinism. Așa a fost definită Europa de cei mai mulți care au scris despre ea și au încercat să-i descifreze secretele.

Steliu Lambru, 19.09.2021, 10:00

Europa este un continent al națiunilor și culturilor create de lumea antică greco-latină și de creștinism. Așa a fost definită Europa de cei mai mulți care au scris despre ea și au încercat să-i descifreze secretele. Cu timpul, valorile culturale pe care le aminteam au făcut ca distanțele geografice să înceapă să se scurteze. Națiuni aflate la depărtare sau chiar la extremitățile Europei s-au descoperit și apropiat, atât cât le-au permis condițiile istorice. Deși s-au aflat timp de 45 de ani în același lagăr socialist al Europei de Est, România și Estonia fac parte din două spații geoculturale diferite, din Europa de Sud-Est și Europa de Nord. România a fost între 1500 și 1878 zonă de influență a Imperiului otoman, Estonia a fost într-o perioadă mai mare, între 1560 și 1710, alternativ parte a Poloniei și Suediei, iar după între 1710 și 1918 parte a Rusiei țariste.

Românii și estonienii au avut contacte sporadice în decursul timpului și aceasta este ușor de înțeles: oamenii călătoreau extrem de puțin până la apariția căilor ferate în secolul al 19-lea. Numai anumite categorii profesionale aveau acest privilegiu, și anume negustorii, diplomații și militarii. În acest sens, cunoașterea reciprocă a națiunilor era superficială sau chiar absentă. Cu ocazia aniversării a centenarului de relații diplomatice oficiale dintre România și Estonia de la Muzeul Național de Istorie a României, l-am rugat pe Doru Liciu, șeful arhivelor diplomatice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, să puncteze principalele repere ale relațiilor bilaterale româno-estoniene.

„Încă de la mijlocul secolului al 19-lea, călători români ajung în Estonia și călători estonieni ajung în Principatele Române, prin intermediul diverselor organizații care țineau de fostul imperiu rus. Odată cu destrămarea Imperiului rus, Estonia și-a proclamat independența în 1918, recunoscută de România în perioada imediat următoare. În 1921, s-a hotărât stabilirea relațiilor diplomatice între cele două țări. Cele două țări aveau contacte din perioada istorică anterioară, dar chiar și din timpul primului război mondial când o parte din trupele ruse care au luptat în România atunci erau formate din ostași și ofițeri originari din Țările Baltice.”

Înainte de primul război mondial, numele românesc cel mai important care a avut o legătură solidă cu Estonia a fost juristul, politicianul, publicistul și deputatul basarabean în Parlamentul României Mari Ion Pelivan (1876-1954). El absolvea Facultatea de Drept a Universității din Tartu în 1903. Perioada de după primul război mondial, așa-numita perioadă interbelică, a fost cea care a adus cele două națiuni mai aproape. Și liantul cel mai important al apropierii lor a fost prezența agresivă a Uniunii Sovietice. Noua putere comunistă de la Moscova nu a încetat să revendice teritorii care aparținuseră Rusiei țariste, dar la care ea renunțase în urma deciziei lui Lenin ca fiecare națiune de pe cuprinsul Rusiei să aibă dreptul de a-și decide singură soarta. Estonia, asemenea celorlalte două țări baltice Lituania și Letonia, își construia punți de legătură cu lumea, una dintre punți fiind construită și spre București.

Doru Liciu. „Ulterior, s-au deschis cele două ambasade, acestea funcționând în perioada interbelică în capitalele celor două țări. Mult timp ambasada României din Estonia a fost asigurată de un ministru rezident în Varșovia și de acolo se transmiteau principalele informații despre Estonia. Ulterior, au fost deschise ambasade și la Tallinn, și la București.”

Prin celebrul pact Molotov-Ribbentrop sau Pactul Hitler-Stalin din 23 august 1939, Europa de est era împărțită între Germaniza nazistă și Uniunea Sovietică. Pe 16 iunie, URSS adresa un ultimatum Estoniei în care îi cerea să accepte intrarea armatei sovietice în țară și instaurarea unui guvern prosovietic. Guvernul Estoniei a respins propunerea și a doua zi, pe 17 iunie, țara era ocupată și comunizată. Pe 6 august 1940, Estonia era anexată. În același stil, 9 zile mai târziu, pe 26 iunie și pe 27 iunie 1940, prin două ultimatumuri, Uniunea Sovietică cerea României să-i returneze Basarabia și Bucovina de Nord. Au urmat, timp de 45 de ani, regimuri de teroare. 1940 este anul în care relațiile româno-estoniene încetează.

Doru Liciu. „Din păcate, lucrurile s-au sfârșit așa cum știm prin ocuparea brutală a Țărilor Baltice de către Uniunea Sovietică în 1940, același an în care și România a trebuit să cedeze o parte din teritoriul său istoric, care până la 1812 nu avusese nicio legătură și nu făcuse niciodată parte din teritoriul Imperiului rus. În timpul regimului sovietic nu au existat contacte la nivel de stat, Estonia era o republică componentă a Uniunii Sovietice. Sigur că din Estonia au venit în România oameni de cultură, ansambluri folclorice, artiști plastici care au expus. Și la fel, în Estonia, destul de rar, dar cu oarecare regularitate au fost prezenți români din cele mai variate câmpuri ocupaționale.”

Odată căzut regimul comunist în 1989 și obținerea independenței Estoniei în 1991, relațiile diplomatice româno-estoniene au fost reluate. Ele s-au intensificat mai ales prin accederea celor două țări în NATO și în Uniunea Europeană.