17 manuscrise ale lui Mircea Eliade

Scriitorul și istoricul religiilor Mircea Eliade a lăsat în urmă o colecție impresionantă de manuscrise.

Steliu Lambru, 02.05.2021, 11:11

Scriitorul și istoricul religiilor
Mircea Eliade a lăsat în urmă o colecție impresionantă de manuscrise. Eliade a
fost un intelectual foarte productiv, textele, notițele, observațiile și
eseurile sale au abordat câteva domenii precum literatura, religia, filosofia,
spiritualitatea orientală, fantasticul. Cu siguranță că Eliade a performat la
un nivel înalt în domeniul istoriei religiilor. Însă criticii literari
consideră că, în afara literaturii fantastice, romanele sale nu se ridică la
înălțimea exigențelor unei literaturi în ton cu vremurile sale.

Însăși viața lui Eliade a fost una
demnă de un roman. A fost un adolescent foarte dotat intelectual, a călătorit
în India și după 1945 a rămas în Occident unde, în cele din urmă, s-a stabilit
în SUA și a predat istoria religiilor la University of Chicago, Illinois. A
scris aproximativ 35 de volume academice de istorie a religiilor și a ideilor
religioase și alte aproximativ 35 de cărți de ficțiune și eseuri. La plecarea
sa din România ca diplomat cultural, la începutul anilor 1940, nu avea cum să
știe că lăsa în urmă pentru totdeauna o imensă arhivă. Editorul său Mircea
Handoca făcea ca o parte din arhiva lui Eliade să ajungă la Biblioteca Centrală
Universitară din București, manuscrisul celebrului său roman Maitreyi fiind
în această colecție, o altă parte constituia un fond Eliade la Biblioteca Academiei
Române. Recent, Academia Română a achiziţionat 17 manuscrise şi documente
semnate Mircea Eliade, majoritatea aparţinând perioadei de adolescenţă şi
tinereţe, începând cu anul 1922, pe când scriitorul avea doar 15 ani.

La
prezentarea achizițiilor, Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a spus
că fondul Mircea Eliade de la Biblioteca Academiei Române devine acum mai mare
prin noile piese cumpărate.

Biblioteca
Academiei are un fond Mircea Eliade. Cu cât acest fond este mai larg cu atât e
mai bine pentru cercetători să vin în acest templu al culturii române și să poată
vedea de la ductul scrierii lui Mircea Eliade până la comentariile pe care le-a
făcut unor opere celebre, traducerile pe care le-a făcut, manuscrise din opere
cunoscute și publicate. Ele se pot vedea de astă dată așa cum au fost ele
elaborate. Prin urmare, achiziția nu deschide un fond nou ci îmbogățește fondul
Mircea Eliade. Nu stă în căderea mea să spun cât de importantă e moștenirea pe
care Eliade a lăsat-o culturii române, nici nu e nevoie. Dar vreau să
reamintesc că el face parte totuși din patrimoniul culturii universale. Dincolo
de meandrele vieții lui, în aceste manuscrise se pot vedea inițierile lui din
tinerețe în cultura și civilizația indice, în cunoașterea tainelor civilizației
egiptene, în traducerea lui Giovanni Papini. Îmi aduc aminte de un manuscris
despre necitire, de ce nu mai citesc oamenii? E foarte actual și a fost scris
la sfârșitul primului război mondial. Când a văzut că se închid bibliotecile,
arhivele și librăriile îndemna lumea să citească spunând că fără lectură nu
puteam merge mai departe din punct de vedere spiritual.

Gabriela Dumitrescu este expert la
Biblioteca Academiei Române unde s-a ocupat de cele 17 manuscrise Eliade,
despre câteva dintre ele vorbind pe scurt.

Este rezumatul lucrării Eugénie Grandet unde textul prezintă ideile
centrale din opera lui Balzac și este un manuscris unde textul este redactat
recto verso cu cerneală neagră, pe coală velină îndoită. La finalul lucrării
este o notație a autorului realizată în creion care include textul într-un
ciclu. De asemenea, un manuscris al necrologului lui Maurice Barrès care este
manuscris olograf, lucrarea datează din 1923. Mai este un manuscris mai ciudat
pentru unii Ly sau gâzulița verde, o schiță care face parte din volumul Din
lumea celor care acum cuvântă care a rămas neterminat fiind asfel o piesă
inedită. Acest manuscris se alătură altor două manuscrise existente în
fondurile Bibliotecii Academiei Române care se referă la viața furnicilor și a
cărăbușilor. În acest fel, lucrurile se completează și este ceva foarte
important. E vorba despre Minunata călătorie a celor 5 cărăbuși în Țara
Furnicilor Roșii, Poveste de moravuri și Viața și apucăturile furnicilor.
Un alt manuscris, respectiv un caiet intitulat Note și articole, cuprinde
trei articole. Primul este dedicat hidrei, o specie de celenterate simple,
prădătoare, care trăiesc în ape dulci, fiind redactat cu creionul. Următorul
articol este intitulat Clasificația tritonilor fiind redactat cu cerneală
neagră. Iar cel de-al treilea este dedicat plantelor aromatice.

Între cele 17 manuscrise regăsim
Memoriile unui soldat de plumb, un caiet-manuscris, schiţa Noaptea din 1922
ficțiune în care citim despre viețuitoare nocturne la marginea unui lac care
discută și filozofează. De asemenea, în rândul achizițiilor mai figurează Din
carnetul unui cercetaş, jurnal romanțat al excursiilor în Carpați pe care
tânărul Eliade le-a întreprins. Se mai află între manuscrisele Eliade și
studiul Umanismul indian, eseul Misterele şi iniţierea
orientală, traducerea lucrării Ispitirea diavolului de
Giovanni Papini, precum şi schiţe, rezumate sau texte care au stat la baza
câtorva conferinţe susţinute la Radio Bucureşti în perioada 1932-1938. Un
manuscris eliadian pe tema muzicii primitive atrage și el atenția viitorului
cercetător. Câteva scrisori primite de la profesorul său Constantin
Rădulescu-Motru, de la prietenul său filosoful Constantin Noica şi de la
profesorul și mentorul său în civilizație indiană Surendranath Dasgupta
întregesc noua colecție. În afara preocupărilor savante ale lui Eliade, cărți
poștale, notițe și însemnări zilnice de rutină arată și un tânăr conectat la
viața obișnuiă.