Cadourile primite de Ceaușescu
La Muzeul Național de Istorie a României un fond special de obiecte îl constituie cadourile primite de Nicolae Ceaușescu, fostul președinte al României comuniste între 1965 și 1989, și de soția acestuia, Elena Ceaușescu.
Steliu Lambru, 28.06.2020, 14:14
La Muzeul Național de Istorie a României un fond special
de obiecte îl constituie cadourile primite de Nicolae Ceaușescu, fostul
președinte al României comuniste între 1965 și 1989, și de soția acestuia,
Elena Ceaușescu. Soții Ceaușescu au beneficiat de cel mai deșănțat cult al
personalității din întreaga istorie a României într-o perioadă în care nivelul
de trai al românilor obișnuiți a fost la cel mai coborât nivel din istoria
contemporană. Obiectele în sine primite de soții Ceaușescu, strălucitoare și
care îi omagiază pe cei doi dictatori, sunt în contrast flagrant cu atmosfera
sumbră din anii de dinainte de 1989. Numărul mare și varietatea obiectelor
aflate în fondul special al cadourilor soților Ceaușescu au făcut ca ele să fie
constituie într-o expoziție aparte înainte de 1989.
Am
discutat cu Cristina Păiușan-Nuică, cercetător la Muzeul Național de Istorie a
României, despre impresionantul fond de obiecte moștenite de România după
căderea regimului Ceaușescu. E vorba de mai mult de 10.000 de piese, doar cadourile, fără Omagiala, adică
portretele lui Ceaușescu. Acestea din urmă formează un fond aparte și a apărut
chiar un album al lui Cornel Ilie care prezintă acest fond și care se numește
Un tablou pentru tovarășul. Fondul special, așa se numește fondul care
reunește cele peste 10.000 de cadouri primite de Ceaușescu altceva decât
pictură, este împărțit în două categorii. Prima categorie reunește cadouri primite
din străinătate, din absolut toate țările în care acesta a fost în vizită sau
de la delegațiile străine venite în România. A doua categorie cuprinde cadourile
primite din țară cu ocazia vizitelor în țară și mai ales cu ocazia
aniversărilor congreselor sau cu ocazia zilei sale de naștere.
Așa cum menționam, cadourile primite
de Ceaușescu sunt de o mare varietate: de la machete de tractoare, prima
machetă de Dacia, prima machetă de Oltcit, prima machetă de elicopter, de tren
și de locomotive până la vase, pahare, prosoape populare, batiste, fețe de
pernă și multe alte obiecte. Înainte de 1989, Muzeul de Istorie alocase 10 săli
muzeale cu câteva mii de metri pătrați marii expoziții denumită Omagiala unde
cea mai mare parte din aceste obiecte erau expuse. Ele erau împărțite în
cadourile primite din țară și cele primite din străinătate așa cum este
împărțit fondul special și azi. Cadourile mai erau împărțite și pe clase de
obiecte de exemplu, colți de elefant, blănuri de tigru, sandale, metraje aduse
din Coreea și China, poșete, pălării de texan primite cu ocazia vizitei în SUA
și în Texas.
În anii ’80, între cadourile primite de Nicolae Ceaușescu încep să
se regăsească și cadouri pentru Elena Ceaușescu, așa cum erau poșetele.
Cristina Păiușan-Nuică a arătat că, în ultimul deceniu al regimului comunist,
figura Elenei Ceaușescu a crescut în importanță, fapt care se observă și din
numărul din ce în ce mai mare de cadouri feminine din fondul special. Cu ocazia vizitelor și cu
ocazia primirilor și Elena Ceaușescu primea astfel de cadouri pentru că
sandalele de damă și poșetele, panglicile, eșarfele, cercei, portofele și multe
alte obiecte de acest gen erau ale ei. La care se adaugă același gen de cadouri
primite de Elena Ceaușescu cu ocazia aniversărilor sale. Cu cât comunismul și
epoca Ceaușescu au devenit o epocă a cultului personalității, cu atât cultul
personalității Elenei Ceaușescu l-a egalat prin 1986-1987 până în 1989 pe cel
al lui Nicolae Ceaușescu. Avem o scoarță de copac făcută cu tovarășa
academician doctor inginer, portrete minunate ale acesteia pictate de pictori
mai mari sau mai mici în care semăna mai degrabă cu Albă ca Zăpada decât cu
adevăratul ei portret.
Una
dintre caracteristicile cadourilor este personalizarea lor. Cristina
Păiușan-Nuică. Erau
personalizate cu dedicație. Erau cusute de mână pe un ștergar, pe o față de
pernă, erau imprimate pe o tăbliță și atașate pe obiectul respectiv, cum ar fi
de exemplu o machetă sau pe postamentul unor sculpturi dacă nu făceau parte
chiar din sculptura respectivă. Erau dedicații cu momentul în care fusese dat
cadoul respectiv, cu data pe el și cine oferea cadoul respectiv. Din păcate, nu
toate obiectele au aceste posibilități de identificare ușoară pentru un
cercetător și un muzeograf, unele obiecte putând fi identificate după o
adevărată muncă de detectiv.
Un
asemenea fond cum este fondul special cu cadourile primite de soții Ceaușescu
nu poate fi evaluat deoarece există o valoare care nu se poate determina, și
anume valoarea istorică. Asta crede și Cristina Păiușan-Nuică. Dată fiind multitudinea și
varietatea nu se poate spune o sumă. Ele sunt parte a istoriei României și suma
cred că este destul de mare, bănuiesc eu. Ele sunt obiecte unicat, irepetabile.
Dacă unul se distruge nu mai poate fi refăcut. O copie poate fi făcută însă ar
fi cu totul altceva. Pe lângă valoarea obiectului în sine există și valoarea
istorică și a faptului că ele au fost măcar văzute, probabil, de către cei care
le-au primit.
Regândirea
spațiului muzeal a făcut ca marea expoziție existentă înainte de 1989 să
dispară. Cadourile primite doar în 1989 au fost grupate de Muzeul Național de
Istorie a României în expoziția 1989, 30 de ani după. Dar muzeul are un
proiect online, Comunismul în România, unde o parte din aceste piese sunt
disponibile.