Cu balonul deasupra Bucureștiului

Balonul “România a fost o apariție insolită pe cerul Bucureștiului care a fost primită cu multă uimire și cu entuziasm de cei care au asistat la acel eveniment.

Steliu Lambru, 23.06.2019, 13:31

Cele mai importante invenții din istoria omenirii au fost rodul unor minți originale care au beneficiat și de sprijin financiar pentru a le pune în practică. Ceea ce azi ne pare banal a fost considerat ceva trăznit la vremea sa, demn în egală măsură de interes și de amuzament. Balonul este una dintre invențiile din istoria omenirii cu mare potențial la vremea sa care, firesc, a fost depășit de invențiile ulterioare. Unul dintre cele mai populare baloane a fost cel al inventatorului Samuel Fergusson din romanul lui Jules Verne, care în 1863 imagina o călătorie pe deasupra Africii.

Primul zbor cu balonul cu aer cald a fost efectuat la Paris în 1783 de către matematicianul și inventatorul francez Jacques Charles și de atunci aerostatul cu nacelă a început să fie folosit pe o scară tot mai largă. Și în spațiul românesc s-a zburat cu balonul, la mai mult de 100 de ani de la primul zbor din Franța. Balonul “România” a fost o apariție insolită pe cerul Bucureștiului care a fost primită cu multă uimire și cu entuziasm de cei care au asistat la acel eveniment.

În urmă cu mai mult de 100 de azi, actualul Parc Carol și Dealul Filaretului constituiau unul dintre punctele de atracţie ale Bucureștiului. Pe Dealul Filaretului funcționa prima gară a orașului din 1869, tot acolo avea să se construiască Marea Expoziţie din 1906 care trebuia să marcheze 40 de ani de la urcarea pe tronul României a regelui Carol I în 1866, acolo se deschidea mai târziu şi Muzeul Tehnic. În jurul parcului funcţionau câteva fabrici, între ele şi Uzina Electrică Filaret, o impunătoare clădire din cărămidă construită în 1908, cea care avea să producă energie electrică pentru oraş.

În 1905, anul povestirii noastre, ea era încă în stadiul de proiect. În apropiere de viitoarea Uzină Electrică, în anul 1905, patru notabilităţi bucureştene, prinţul George Valentin Bibescu împreună cu trei militari, locotenentul Eugeniu Asachi, locotenentul Paul Moruzzi şi maiorul Demetriad, se urcau în primul dirijabil pe cerul Bucureştiului şi al României pentru observaţii şi experimente ştiinţifice.

Antropologul şi istoricul Călin Cotoi a povestit pe scurt aventura celor patru precum şi un episod amuzant legat de eveniment: ”Înainte de 1905, un prinț Bibescu cumpără un balon din Munchen pe care îl denumește “România”. Împreună cu Eugeniu Asachi, locotenent în armata română, care făcuse un an în armata austro-ungară la batalionul de dirijabile de război și știa cum să folosească așa ceva, zboară cu el. Era un balon galben, mare, și primul său zbor este și primul marketing. Zboară și aruncă cu ciocolăți ale unei firme care îi și plătește să facă asta în București. Este foarte frumos, povestește Asachi, cum trec prin București, lumea îi salută. Ies din București și, zice Asachi, că țăranii încep să se uite urât la noi și să îndrepte puștile amenințător spre balon”. În 1906, după o altă încercare eșuată, reușesc să se ridice și fac primele poze aeriene ale Bucureștiului și a unei părți a României și experimente științifice. Este cumva punctul cel mai de sus al încercării de a reprezenta România dintr-un punct dinafară dar și din interior în același timp.”

Cei patru pasageri ai dirijabilului urcaseră în ziua de 20 octombrie în nacela balonului un instrumentar pentru efectuarea observaţiilor format din “aerometru, psihometru aspirator, barograf, câteva aparate fotografice speciale, numeroase ochiane, doi porumbei călători, câteva sticluțe cu coniac și șampanie”, aşa cum nota presa vremii. După câteva ore, fără alte incidente majore, aparatul a aterizat în siguranță la aproximativ 75 de kilometri est de București, în satul Săpunari.

Peste 10 zile, pe 30 octombrie 1905, urma o a doua expediție a balonului “România” care se va îndrepta către nordul capitalei și va ateriza la 30 de kilometri nord-vest, în apropierea gării Periș. După alte câteva luni, pe 26 martie 1906, un echipaj format din patru ofițeri a zburat cu balonul către sud-vest, până în orașul Zimnicea, la 120 de kilometri sud-vest de București, cea mai sudică localitate din România, aflată pe malul Dunării. În vara anului 1906, pe 16 iunie, alți doi ofițeri au încercat să facă cel mai lung drum cu dirijabilul. Ambiția lor era să ajungă în nordul României, în Bucovina, la 500 de kilometri de București. Din cauza turbulențelor atmosferice, după mai mult de 24 de ore, au fost nevoiți să aterizeze la 100 de kilometri nord de București și să renunțe la efortul lor.

Ridicarea cu balonul deasupra României era mai mult decât răspunsul la chemarea unui spirit de aventură. Era un proiect mai vast, acela al vizualizării de sus a teritoriului. Geografia se împletea cu folclorul, cu demografia, cu istoria, cu arta militară, pe scurt cu dorința de a da o imagine cartografică a statului. Cei care au urcat în balon au imitat modelele occidentale de a face știință și învățământ, de a vedea pământul de pe verticală mai bine decât îl văzuseră până atunci de pe orizontală.