Prima pagină » Panoramice » Club Cultura » “Apropierea”, documentar premiat la Astra Film Festival, intră în cinematografe

„Apropierea”, documentar premiat la Astra Film Festival, intră în cinematografe

Din 16 mai a intrat în cinematografele românești documentarul Apropierea/ Too close, în regia lui Botond Püsök, film câștigător a numeroase premii internaționale

Corina Sabău, 27.05.2023, 15:21

Din 16 mai a intrat în
cinematografele românești documentarul Apropierea/ Too close, în regia lui
Botond Püsök, film câștigător a numeroase premii internaționale, printre
care Premiul pentru cel mai bun film de non-ficțiune la categoria Voci
emergente ale documentarului în cadrul celei de-a 29-a ediții a
festivalului de film Astra din Sibiu.

Filmul, nominalizat la Premiile GOPO 2023,
spune povestea Andreei, care construiește de una singură o viață nouă
pentru cei doi copii ai ei, după ce fostul ei partener a fost condamnat la
câțiva ani de închisoare pentru abuz sexual. Majoritatea sătenilor îi susțin
însă deschis pe fostul ei partener și pe familia sa influentă și nu cred că
bărbatul a comis fapta pentru care a fost condamnat, învinuindu-le pe Andrea
și pe fiica ei că au lansat acuzații false împotriva lui. Când află că
bărbatul va fi eliberat înainte de termen, Andrea este nevoită să lupte
împotriva mentalității comunității în care trăiește, pentru a-și
proteja copiii și a se vindeca de traumele trecutului. În 2016, Botond Püsök participa la Astra Film Festival și la
Festivalul DocuArt cu documentarul Angela, film premiat pentru cea mai bună
regie. Angela, personajul principal al documentarului premiat în 2016, spunea povestea
unei tinere aparținând unei comunităti rome, care în final reușește să se
salveze.

Am vorbit cu
Botond Püsök despre subiectele pe care le-a abordat până acum în filmele
sale, subiecte grele, tabu, despre care se vorbește prea puțin.

Aceste subiecte despre care, de
cele mai multe ori, alegem să nu vorbim, sunt temele, subiectele care mă
fascinează cel mai mult. Mă atrag și pentru că există această tăcere în jurul
lor și acesta este un motiv care mă incită să fac filmul, încerc să înțeleg de
ce nu se poate vorbi despre anumite lucruri și de ce mai degrabă alegem să nu
le discutăm. Încercând să chestionez aceste lucruri am ajuns la motivul traumei
și al vindecării. Este o temă pe care o abordez deja de câțiva ani, am făcut
câteva documentare care vorbesc despre asta. Lupta pe care o duc personajele
din filmele mele – luptă care ne definește foarte puternic și care nu cunoaște
limitele și cenzura – m-a inspirat foarte tare. Când trăim traume atât de mari și
simțim că nu ne este nimeni alături, că nimeni nu ne poate ajuta, și că
singurul nostru ajutor rămânem noi înșine, ajungem să descoperim lucruri pe
care nu le știam. De aceea eu, prin aceste filme pe care le fac, nu mă focusez pe
traumă în sine, ci mai mult pe procesul psihologic de vindecare prin care trec
personajele. Dacă aceste teme sau povești nu ar conține foarte multă lumină,
atunci nu le-aș putea spune. Probabil această speranță este ceea ce mă inspiră
pe mine și sper să inspire și audiența.

Regizorul Botond Püsök a prezentat recent documentarul Apropierea
și în cadrul Festivalului de Film Documentar și Drepturile Omului One
World Romania. Mai mult, filmul regizat de Botond Püsök a readus în
discuție fenomenul abuzurilor sexuale și violenței asupra copiilor și a lansat
o campanie de conștientizare la nivel național. În România, 3% din adolescenții din România au declarat că au fost
victimele unui viol în 2019, conform unui studiu Salvați Copiii. Botond Püsök
crede în puterea documentarului și consideră că acesta poate deveni o platformă
pentru gândirea critică și încuraja acțiunea civică.

Acesta
este motivul pentru care fac documentar și m-am axat mai mult pe acest gen, deși
am studiat în primul rând filmul de ficțiune. Cred că documentarul, deși are un
public mai redus decât filmul de ficțiune, poate avea un impact emoțional mult
mai puternic. Iar dacă la finalul proiecției publicul are ocazia să vorbească
și să schimbe opinii cu regizorul și protagoniștii filmului, este cu atât mai
puternic impactul. Este ceva incredibil, se creează o conexiune atât de intensă,
și acesta este un alt motiv care mă determină să realizez în continuare acest
gen de documentar observațional. Statisticile referitoare la abuzurile sexuale și violența asupra copiilor
sunt foarte îngrijorătoare, dacă vorbim despre UE, România se află în topul
țărilor cu cele mai multe astfel de cazuri. De aceea, cu atât mai mult consider
că este important să abordăm aceste teme. De asemenea, este de datoria noastră să
ducem aceste povești mai departe, să fim informați, nu să ne prefacem că aceste
lucruri nu se întâmplă și să considerăm că nouă sau celor apropiați nu li s-ar
putea întâmpla. Cred că există pași mici care pot fi făcuți, există soluții
care ne pot ajuta. Dacă vorbim, dacă se rupe această cultură a tăcerii care
înconjoară acest subiect al abuzului, mai ales abuzul împotriva minorilor,
atunci poare reușim să schimbăm ceva, așa cred eu.