Ceramica de Horezu – patrimoniu imaterial UNESCO
În județul Vâlcea, în localitatea Horezu, se transmite de sute de ani o tradiție, un meșteșug ridicat la rang de artă tradițională – olăritul.
Ion Puican, 25.09.2021, 15:50
În județul Vâlcea, în localitatea Horezu, se transmite de sute de ani o tradiție, un meșteșug ridicat la rang de artă tradițională – olăritul. Cum parcurgi drumurile șerpuite pe dealuri care urcă din localitatea Horezu, intri pe strada Olari – stradă împânzită de casele-ateliere ale meșterilor ceramiști din zonă. De o parte și de alta a drumului te întâmpină pridvoare de case ticsite cu obiecte de ceramică, garduri împodobite, ferestre și uși cu farfurii atârnate, ulcele și cești prinse în gard – toate emanând culoare, bucurie și tradiție românească transmisă din generație în generație. Ne-am oprit la atelierul meșterului ceramist Mihai Bâscu, Milu pentru toți cei care-l cunosc, pentru a discuta despre această ceramică deosebită și modul în care este realizată. Mihai Bâscu ne-a declarat:
De fapt, când spui Horezu, spui singura localitate din țară cu două branduri UNESCO – ceramica de Hurez și Mânăstirea Hurezi. Ceramica de Hurez e o ceramică foarte cunoscută în lume, bineînțeles și datorită devenirii ei, intrării ei în patrimoniul imaterial UNESCO, pentru că avem un decor unic în lume, și ustensile de decor unice în lume. Pot să vă spun ustensilele de decor – cornul de vită, cu pana de gâscă și gaiță. Noi avem, după cum știe toată lumea, simbolul general Cocoșul de Hurez, apoi mai avem niște, să zic așa, simboluri secundare cum ar fi Pomul vieții, peștele, șarpele, soarele, Spirala vieții, plus motive tradiționale pe păianjen sau spirală, spicul de grâu, coada de păun, floarea, trifoiul, vârtejul. Decorul nostru înseamnă o combinație între motivele tradiționale, între motive și simboluri, și între simboluri.
Obiectele de ceramică de Horezu sunt dintre cele mai variate, de la obiecte mici până la obiecte de mari dimensiuni. Mihai Bâscu ne-a descris gama acestora:
Când spui ceramica de Hurez, spui obiecte și mai ales farfurii de la dimensiunea 8 centimetri până la 40 de centimetri, chiar aici pot să mă laud eu, pentru că eu am făcut o explozie în anii 2000 față de generația de aur, generația lui taică-meu, făcând obiectele cele mai mari de Horezu, farfurii, chiar și ciorbare – ciorbarele fiind castroanele foarte mari. În plus avem cănile noastre, ceștile de țuică, farfuriile încolțurate (cu colţuri) și am mai diversificat, am mai scos câte ceva nou – un magnet, să zicem, chiar cum fac și eu, chiar chiuvete de lut.
Olarul Mihai Bâscu ne-a mărturisit cum a deprins acest meșteșug și ne-a vorbit despre tainele acestei meserii tradiționale:
Meșteșugul ăsta, da, e un meșteșug transmis din tată în fiu. Și, cum să vă spun, l-am învățat de mic, dar prinzând și tehnologia veche – pregătind lui taică-meu lutul. Și atunci, că nu erau motoare electrice, îi pregăteam vopsele învârtind cu mâna. Lutul este din zona noastră, din punctul Dealul Ulmului, unde, de regulă, mă duc toamna să iau pentru un an de zile. Iau un buldozer ca să sape 2 metri până dă de lutul cel bun, și apoi eu cu niște oameni îl aleg și îl curăț. Îl aduc acasă curat, sunt și bulgări foarte mari. Îl aduc într-o remorcă curată. Îl depozitez acasă, îl las afară toată iarna – înghețul și dezghețul îl fărâmițează. Îl dau de două ori printr-un malaxor, îl mai frământ în mână și devine foarte bun de modelat. Apoi, vopselele sunt toate naturale, din pământuri pregătite de mine. Albul, cărămiziul și negrul sunt pământuri exact așa, iar verdele și albastrul fac eu o combinație între oxidul de cupru și caolin (pământul alb), unde îmi dă nuanța verde, iar albastru fac o combinație între cobalt și pământul alb. Apoi, urmează etapele de lucru, care sunt următoarele: modelatul – ce înseamnă modelatul? Făcut formă, ce vreau eu să fac, farfurie, castron, cană. Apoi, a doua etapă e decoratul – cea mai spectaculoasă și cea mai importantă etapă din tehnologia noastră. Și obiectul se decorează sub formă proaspătă, cum îi zicem noi, proaspătă dar întărită, pentru că, vopsele fiind din pământuri, noul decor intră în obiect, cum ar fi pământul care intră în pământ. Apoi, pentru că obiectele noastre, 70-80% se și agață pe perete, le răzui pe spate, le dau gaura de agățare și ce e foarte important, pun ștampila – pe ele, cu numele meu. Le pun la uscat. Când sunt perfect uscate, intră la prima ardere la cuptor, care durează în jur de 8 ore, se ajunge la 850 de grade. A doua zi le scot din cuptor, le dau cu smalțul acesta și le mai ard încă o dată la 1020 de grade. Așa se ajunge la un obiect final.
În încheierea discuției noastre, meșterul ceramist Mihai Bâscu a ținut să adauge ceva aflat pe cale orală, de la tatăl lui, cu referire la domnitorul Țării Românești Constantin Brâncoveanu (1654-1714, canonizat sfânt martir, mare ctitor de biserici și mânăstiri, conducător sub care artele și cultura românească au cunoscut o extraordinară dezvoltare):
Ce-am omis eu să vă spun, ceva foarte important – ce știu și eu de la tatăl meu: ceramica aici, la noi, se lucrează de pe timpul lui Constantin Brâncoveanu, pentru că a doua pasiunea a lui după biserică, să știți că a fost olăritul, chiar avem un stil de decor brâncovenesc.