Arhiva Activă-Filme din Arhiva UNATC

Proiectul Arhiva Activă a fost început de UNATC în anul 2020, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înființarea instituției.

Corina Sabău, 06.02.2021, 16:16

Proiectul
Arhiva Activă a fost început de UNATC (Universitatea Naţională de Artă
Teatrală şi Cinematografică I.L. Caragiale din București) în anul
2020, cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la înființarea instituției. Programul cuprinde, până la acest moment, cincisprezece
filme scurte din perioada 1966-1971, realizate de prima generație de studenți
la Regie și la Operatorie după o pauză de un deceniu. Unele dintre aceste filme
sunt realizate de cineaști ce aveau să confirme ulterior (Radu Gabrea, Ada
Pistiner, Felicia Cernăianu, Iosif Demian, Timotei Ursu, Vivi Drăgan Vasile,
Dan Pița, Mircea Veroiu, Nicolae Mărgineanu) și au în distribuție actori
deveniți faimoși (Toma Caragiu, Mitică Popescu, Cornel Coman, Ilarion Ciobanu).

Critic de film, universitar și director
artistic al Festivalului de Film Documentar One World Romania, Andrei Rus este
curatorul programului de filme din arhiva UNATC.

Proiectul Arhiva Activă s-a născut dintr-o pasiune și preocupare mai
veche pe care o am pentru arhive, dar și din interesul câtorva oameni din
conducerea UNATC. În 2020, UNATC a împlinit 70 de ani de la înființare și
Arhiva Activă a fost unul dintre proiectele gândite împreună cu rectorul actual
al UNATC, Liviu Lucaci, care încearcă tot felul de proiecte pentru a revigora
instituția. A fost și un moment în care ne-am pus întrebarea cât știm despre
istoria acestei instituții. Pentru că n-a existat niciodată o preocupare reală
de a face cercetare legată de trecutul UNATC, care se numea la înființare
Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică. Iar aceasta este instituția
care a generat majoritatea profesioniștilor din domeniu atât în teatru cât și
în film, cel puțin până în anii ’90, și care a marcat, până la urmă, norma.
Adică anumite principii de a face teatru și cinema și anumite norme stilistice au
provenit din această perioadă de studiu.

Eu am început să vizionez în ordine
cronologică filmele studențești începând cu anii 60 , iar anul trecut am
prezentat la TIFF (Festivalul Internațional de Fillm Transilvania) o colecţie
de nouă scurtmetraje din arhiva Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi
Cinematografică. Când a venit invitația de la TIFF văzusem vreo 200 de
scurtmetraje dintre 1966 și 1971. Și am avut o surpriză extraordinară de a descoperi filme
aproape experimentale, filme care nu seamănă prea mult cu lungmetrajele
românești din acea perioadă. Astfel că am făcut o selecție cu filme care ies
din normă, filme care, cred eu, pot să reîmprospăteze curiozitatea pentru
cinema-ul marginal românesc. Și în momentul actual filmele studențești sunt
marginalizate față de cinema-ul oficial de ficțiune, singurul cât de cât disponibil
pe diverse canale TV.

La fel, filmele documentare sau de animație sunt foarte
puțin accesibile. Vreau să spun că, de fapt, nu există un singur tip de a face
cinema în România, există, ca să spun așa, cinematografii românești. Și este foarte
important să începem să explorăm toate aceste cinematografii marginale, iar
esențial, înainte de a le explora, este să le conservăm, să avem grijă de ele,
să le digitalizăm și apoi să le facem accesibile pentru cercetare. Una dintre
constatări, văzând filmele din arhivă, a fost că mare parte din avangarda din
România se afla în singura instituție unde se studia teatru și film în perioada
comunistă, ceea ce pot spune că a fost o descoperire pentru mine.

În următorii ani, Arhiva Activă va revizita și va
demara un amplu proces de digitalizare și de restaurare a întregii arhive de
filme studențești pe suport de 16 și 35mm, cuprinzând aproximativ 2000 de
titluri. Proiectul își propune, de altfel, să identifice și să accesibilizeze
mai multe tipuri de materiale de arhivă aflate în patrimoniul UNATC:
fotografii, schițe de scenografie, lucrări de licență sau disertații, materiale
care documentează spectacolele studențești realizate de-a lungul celor șapte
decenii de existență, precum și documente administrative ce reflectă evoluția
pedagogică în domeniile artelor spectacolului și ale cinematografiei.

Andrei
Rus, curatorul programului de filme din arhiva UNATC: Scurtmetrajul e un
tip de cinema mai putin costisitor decât lungmetrajul, de aceea se realizau mult
mai multe scurtmetraje. Chiar și în anii ’70, ani foate buni pentru
cinematografia românească, nu se făceau anual mai mult de 20 lungmetraje, în
timp ce doar scurmetrajele de la Studioul cinematografic Sahia-Film treceau de
200. De asemenea, exista studioul Animafilm, unde se făceau filme de animație,
din păcate mai deloc disponibile. Existau și câteva sute de cinecluburi și sunt
sigur că printre filmele realizate în cadrul lor trebuie să fi existat multe experimente,
dar, din păcate, acele filme nu ajungeau la publicul larg.

Sper ca acum, în
acest nou context de la UNATC, în care departamentul de cercetare se coagulează
și există un mare interes pentru zona de arhive, să redeșteptăm interesul
oamenilor, să reușim să atragem inclusiv arhive personale. Asta e o problemă foarte
mare a culturii din România, nu doar a cinema-ului sau a teatrului. Se întâmplă
foarte des ca artiștii să nu aibă cui să-și lase arhivele personale. Multe
dintre aceste arhive ajung la moștenitori sau la diverși prieteni din domeniu,
dar ele nu sunt accesibile, nu sunt neapărat deshise cercetării. Și este foarte
important să existe centre care să se ocupe de aceste arhive, sunt atâtea
exemple de muzee sau instituții de învățământ superior celebre care explorează
arhivele.