Festivalul Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului „One World Romania”
Documentarul Strada Deşertului nr. 143/ 143 rue du désert, coproducţie Algeria, Franţa şi Qatar, a fost desemnat de juriul de specialişti câştigătorul trofeului One World Romania 2020 şi a primit şi premiul juriului liceenilor.
Corina Sabău, 12.09.2020, 13:34
Filmul este realizat de regizorul algerian Hassen Ferhani, premiat anul trecut la Locarno IFF şi RIDM Montreal International Documentary Festival.
Publicul a desemnat câştigător documentarul francez Nici să nu vă gândiţi că urlu/ Ne croyez surtout pas que je hurle, semnat de Frank Beauvais. Acelaşi film a primit o menţiune specială din partea juriului liceenilor. Cea de-a treisprezecea ediție a Festivalului Internațional de Film Documentar și Drepturile Omului One World Romania s-a desfășurat cu sprijinul Institutului Cultural Român, între 21 și 30 august, în București, dar și online. A fost o ediție dedicată omului fără o identitate clară în mentalul majorității – străinul, minoritarul, marginea, periferia și tot ceea ce nu e inclus în acea majoritate. El poate fi asociat, în funcție de context, cu o persoană de etnie romă sau homosexuală, cu o persoană săracă sau cu un refugiat sau imigrant.
Andrei Rus, director artistic al festivalului: Recent a apărut un sondaj comandat de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, relevant pentru stadiul de rasism, xenofobie și homofobie în societatea românească. Acest sondaj a fost realizat în 2018 și în cadrul lui au fost adresate întrebări de tipul: Ați acccepta ca o persoană de etnie romă să vă fie rudă, prieten, coleg de muncă, vecin? Interesant este că pentru prima dată în ultimii treizeci de ani rezultatele au fost mai degrabă încurajatoare.
Sigur că suntem departe de a fi caracterizați drept o societate incluzivă, care să accepte diversitatea în proporție de 100%, dar pentru prima dată, la toate aceste întrebări, peste 50% dintre cei întrebați au răspuns afirmativ. Acesta a fost punctul nostru de plecare, pentru că OWR este un festival de film documentar și drepturile omului, iar când vorbim despre drepturile omului vorbim, în general, despre activism și implicare. Vreau să spun că documentarele selecționate în festival atrag atenția asupra unor probleme, asupra unor aspecte care nu funcționează.
De asemenea, ne-am gândit că poate n-ar fi rău să avem o atitudine mai degrabă pozitivă realizând ediția din acest an. Adică pornind de la acest fapt – marginalizarea anumitor categorii – să arătăm totuși că ne aflăm într-un fel de victorie de etapă, ca s-o numim așa. Cred că este important să marchezi și micile victorii într-o luptă de lungă durată. Însă în această perioadă de pandemie anumite discursuri au devenit radicale sau exagerate, au fost căutate motive pentru extindererea pandemiei și, ca întotdeauna, și nu doar în România, tot marginalii au fost cei blamați de o parte importantă a mass-media.
Așa că revenind la sondajul de care vorbeam, nu știu dacă rezultatele respective mai sunt valabile acum. Să ne gândim numai la faptul că romii sau oamenii care s-au întors de la muncă din străinătate, în general oameni mai săraci, au fost găsiți drept țapi ispășitori în multe reportaje care vorbeau despre extinderea pandemiei.
Secțiunea principală a ediției de anul acesta a festivalului a fost intitulată Habar n-ai tu cât te iubesc și dedicată minorității rome. Cele douăsprezece filme din această secțiune au fost proiectate la Verde Stop Arena, iar fiecare seară s-a încheiat cu un eveniment special.
Andrei Rus, directorul artistic al festivalului OWR, ne-a vorbit despre filmele incluse în secțiunea principală și ne-a făcut câteva recomandări:
Am făcut o selecție de 12 filme din toate timpurile, documentare despre romi. În această categorie am inclus și filme biografice, unul dintre ele ar fi despre celebrul muzician Django Reinhardt. Un alt film biografic vorbește despre biografia Katarinei Taikon, un fel de Martin Luther King în variantă feminină, care a trăit în anii ’60 în Suedia, o înfocată activistă pentru drepturile civile ale romilor.
Dacă vorbim despre această secțiune, vorbim de filme care sunt realizate din anii 50 până în prezent, dar și despre filme care au fost realizate în foste țări comuniste, ca Cetățeanul Gyuri, capodopera lui Pál Schiffer (Ungaria) sau Înainte de căderea frunzelor /Before the leaves fall de Władysław Ślesicki (Polonia). Dar am avut și filme foarte recente, de exemplu, filmul Acasă-My Home de Radu Ciorniciuc, care a deschis festivalul și spune povestea unei familii de etnie romă care trăia în Delta Văcărești până la trasformarea lui în Parc Natural, totodată prima arie protejată urbană din țară. Sau A Lua Platz, un film francez, o poveste despre români de etnie romă care încearcă să-și găsească de lucru în Franța. Așa că secțiunea asta a inclus filme realizate între 1957 și 2020.
Filmele, dezbaterile și evenimentele care au avut loc pe parcursul celor zece zile de festival s-au desfășurat la Verde Stop Arena, Cinema Elvire Popesco, Institutul Balassi – Institutul Maghiar din București, Cinema Muzeul Țăranului, Mercato Kultur, BRD Scena 9 și Manasia Hub.