Filmul “Cadoul de Crăciun”, câştigător al Marelui Premiu la Clermont-Ferrand

Scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, în regia lui Bogdan Mureșanu, a primit recent Marele Premiu al Festivalului Internațional de Surtmetraje de la Clermont-Ferrand.

Corina Sabău, 09.03.2019, 14:07

Scurtmetrajul Cadoul de Crăciun, în regia lui Bogdan
Mureșanu, a primit recent Marele Premiu al Festivalului Internațional de
Surtmetraje de la Clermont-Ferrand. De când şi-a început parcursul festivalier,
filmul lui Bogdan Mureşanu a fost distins cu numeroase premii internaţionale,
printre care premiul Zilelor Filmului Românesc la Festivalul Internaţional de
Film Transilvania, Marele premiu al competiţiei de scurtmetraje a Festivalului
de Film de la Cottbus şi o menţiune specială la Festivalul de la Montpellier.
Acțiunea filmului se petrece în seara de 20 decembrie 1989, şi povestea
pornește de la scrisoarea unui băiat către Moș Gerilă în care copilul dezvăluie
ce își doresc părinții lui de Sărbători. Tatăl află îngrozit că în scrisoarea
trimisă prin poştă, cel mic i-a dezvăluit dorinţa de a-l vedea mort pe
Ceauşescu.

Am vorbit cu Bogdan Mureşanu despre film ca discurs, despre
speranţa care îi vine de la reactivarea societăţii civile, despre datoria de a
vorbi despre nişte momente istorice la care ai fost martor. Mai ales că un alt
scurtmetraj regizat de Bogdan Mureșanu şi multipremiat, Tuns, ras şi frezat, spune
o poveste care se petrece în România anilor 90, la puțin timp după Revoluție, când
un frizer își recunoaște fostul torționar într-un client. Bogdan Mureşanu: Am trăit nişte vremuri foarte
tulburi. Ca să fac referire la mine, am prins două revoluţii, Revoluţia din
1989, dar şi revoluţia digitală, mi s-a părut foarte straniu atunci să constat
că totul se mută în online. Evident că şi aceste evenimente, şi altele mi-au
marcat biografia. De pildă, perioada aceea de tranziţie, începutul anilor 90,
când nu mai existau aproape deloc reguli şi totul era patronat de cei care
conduseseră ţara şi în regimul comunist, de foştii. Pentru mine, vremurile
acelea au fost bulversante, era dificil dacă încercai să înţelegi ceva. Mi s-a
părut că a fost măturată orice ordine a lucrurilor, iar această ordine s-a
aşezat mult mai târziu şi sub presiunea unor instituţii occidentale. Pentru că
instituţiile noastre, pe atunci, au fost vidate de orice conţinut şi asta
rămâne valabil şi acum. De pildă, acest premiu pe care l-am obţinut recent cu
filmul la Clermont- Ferrand. Este foarte important mai ales pentru că este
validat de o instituţie serioasă de afară. Şi la TIFF (Festivalul Internaţional
de Film Transilvania), un festival foarte important, filmul a obţinut Premiul
Zilelor Filmului Românesc pentru scurtmetraj. Dar totuşi este mult mai important un discurs
de validare din exterior. Pentru că noi nu mai avem încredere în valori, au fost
distruse în perioada comunistă. Aşa că va trebui să mai treacă o vreme ca să
reinstaurezi valorile şi să umpli de sens instituţiile care au scopul de a
guverna.

Una
dintre intenţiile lui Bogdan Mureşanu a fost să transforme Cadoul de Crăciun
într-o comedie neagră: Mi-am bătut foarte mult capul să văd cum pot realiza asta, cum pot, cu
datele pe care le avea povestirea, să o transform într-o comedie neagră. Şi se
pare că am reuşit. Pentru că am ajuns cu filmul ăsta în multe locuri din lume
şi am observat că spectatorii, cu toate diferenţele culturale, sunt amuzaţi de
film. Mai întâi am fost realmente surprins de faptul că oamenii aceia înţeleg
nuanţele din dialog. Atunci când lucram la montaj mă temeam că spectatorii din
alte ţări nu vor înţelege toate nuanţele şi aluziile din film. Mă gândeam că nu
vor înţelege cine este Nea Nicu, cum îţi poate fi teamă de o vecină, cum se
poate întâmpla să-ţi bănuieşti soţia, etc. Aveam temerea că filmul va rămâne
într-un univers local sau că mesajul lui va ajunge doar la spectatorii din Est.
Pot spune că am fost uimit când a început să fie selecţionat în festivaluri,
aproape că nu-mi venea să cred că mesajul lui a fost perceput de membrii
juriilor. Şi acest lucru m-a bucurat foarte mult. Şi m-a bucurat că ceea ce mie
mi se părea local s-a dovedit a fi un limbaj universal, uşor de înţeles dacă
este privit prin prisma raporturilor de putere, frică, paranoia. Ba chiar îmi aduc
aminte că într-un festival cineva m-a apreciat că am lăsat deoparte istoria
mare, arhicunoscută, şi că m-am concentrat doar la ce se petrecea într-un
apartament. Şi chiar îndrăznesc să spun că din afară, istoria Revoluţiei este
mai limpede decât o vedem noi de aici.

Andrei
Văncică, Ioana Flora și copilul Luca Toma fac parte din distribuţia filmului Cadoul de Crăciun.