Festivalul Tânăr de la Sibiu

În ultimii ani, în zona de teatru din România dedicată copiilor şi adolescenţilor, au loc din ce în ce mai multe proiecte proaspete, curajoase. Acest fenomen se întâmplă şi la Sibiu.

Luana Pleşea, 24.11.2018, 12:12

În ultimii ani, în zona de teatru
din România dedicată copiilor şi adolescenţilor, au loc din ce în ce mai multe
proiecte proaspete, curajoase. Acest fenomen se întâmplă şi la Sibiu. La
începutul lunii noiembrie, Teatrul pentru Copii şi Tineret Gong a organizat a
patra ediţie a Festivalului Tânăr de la Sibiu. Câteva repere despre ce a avut
special această ediţie ne-a oferit Adrian Tibu, managerul teatrului şi
iniţiatorul festivalului Ediţia din acest an continuă căutările
noastre în a oferi câte puţin tuturor categoriilor de public cu care lucrăm,
dar, în acelaşi timp, ne propunem să dezvoltăm un nou public pentru Teatrul
Gong, şi aici mă refer mai ales la adolescenţi. Ediţia de anul acesta a adus
pentru prima dată în România un spectacol de teatru pentru copii cu autism şi
familiile acestora. E vorba de compania Flute Theatre (Marea Britanie), care a
susţinut şi un atelier pentru pedagogii din oraşul Sibiu. Tot inedit, am
prezentat pentru prima dată în teatrul nostru o instalaţie de teatru de umbre,
a celor de la Mere Phantoms din Canada… Şi tot ca un element inedit în
structura festivalului din acest an, am ales ca cele două weekenduri ale
programului să fie conturate în două teme speciale. În primul weekend de
festival am prezentat spectacole invitate din Franţa, iar cel de al doilea
weekend al festivalului s-a încheiat cu un focus gastronomic, cu spectacole
care exploatează o temă contemporană, şi anume, ce mâncăm

Un
Bambi cel puţin la fel de emoţionant, dar destul de diferit de celebrul desen
animat marca Disney, a fost prezentat publicului Festivalului Tânăr de la Sibiu
de Teatrul Excelsior din Bucureşti. Regia este semnată de Attila Vizauer,
dramatizarea îi aparţine Emei Stere, coregrafia este creată de Vava Ştefănescu,
managerul Centrului Naţional al Dansului, iar muzica a fost compusă de
regretatul Ioan Gyuri Pascu. Regizorul Attila Vizauer, despre cum a început
lucrul la acest spectacol, dedicat copiilor cu vârsta de peste 5 ani Prima surpriză ne-a făcut-o Ema Stere, atunci când a făcut dramatizarea.
Scenariul Emei este mult mai aproape de spiritul romanului lui Felix Salten,
primul roman ecologic. Mult mai dramatic şi mult mai puţin roz. Dar de aici
până la a construi un musical, aşa cum Adrian Găzdaru, directorul Teatrului
Excelsior, mi-a cerut, a fost cale lungă. Nu mi-a fost uşor să găsesc cheia
acestui spectacol.

La
castingul pentru distribuţie s-au prezentat peste 200 de tineri actori. Attila
Vizauer Am lucrat zile întregi. Ioan Gyuri Pascu cânta cu ei, avea deja
solourile făcute, avea cântecele, corurile şi îi asculta foarte atent. Vava
Ştefănescu crea ateliere cu tinerii actori şi construiau împreună diferite
momente de mişcare. La care, bineînţeles, am participat şi eu. În aceste ateliere, la un moment dat, Vava
le-a propus concurenţilor să construiască împreună o pădure. Atunci am văzut
actorii devenind copaci – copaci care erau în ploaie sau copaci care erau în
vânt, copaci care îşi întindeau ramurile ca să ajungă la soare, copaci care
protejau fiinţele din jurul lor… În clipa aceea am ştiut cum se face
spectacolul. N-am mai avut nevoie de pene, blăniţe, coarne de cerb… Totul era
prin firescul, prin adevărul, prin expresia corporală şi prin talentul vocal pe
care îl au cei mai mulţi dintre cei care sunt în distribuţie ca să construiască
acest spectacol.

Când
preocuparea faţă de conţinutul din farfurie devine mai importantă decât
empatia, când nutriţioniştii ştiu exact cât, ce, cum, când şi de unde să
mâncăm, când orice alegere ai face e, într-un fel, greşită, ce-ţi rămâne în
farfurie? Sunt întrebări pe care le formulează autorii spectacolului Identic
natural, produs de Asociaţia Art No More, din România. Textul este scris de
Elena Vlădăreanu, scriitoare şi jurnalistă, şi de Robert Bălan, acesta semnând
şi regia spectacolului care se adresează copiilor cu vârsta peste 12 ani şi,
desigur, adolescenţilor. Robert Bălan şi Elena Vlădăreanu Robert: La momentul în
care eram foarte preocupat de acest subiect, al mâncării, am vrut să fac un
spectacol didactic, pentru liceeni, să-i învăţăm noi cum trebuie ei să mănânce.
Dar în documentarea pe care am făcut-o ne-am dat seama că nu prea exista un
răspuns foarte clar: asta e bine, asta e rău. Şi a ajuns acum un puzzle în care
sunt foarte multe opinii. În toată documentarea asta chiar am dat peste opinii
de specialişti, care se băteau cap în cap. Până şi celebrul bio nu e chiar
aşa de super bun, până şi identicul natural în sine, aroma identic naturală,
nu este neapărat ceva de care trebuie să ne speriem apriori. Nici E-urile nu
sunt neapărat Bau bau-ul omenirii… Elena Mă gândeam azi, în
timp ce urmăream spectacolul din mijlocul copiilor, că un spectacol ca acesta,
dar şi altele făcute în această zonă, ar putea fi bune instrumente didactice de
discuţie despre anumite perioade. Pentru că eu nu cred că în familiile de
astăzi mama mai povesteşte, bunica mai povesteşte din ce a prins ea în urmă cu
mulţi ani, cum am copilărit noi. Pentru noi erau nişte obiceiuri, că o puneam
pe bunica să ne povestească, în lipsă de televizor sau de altceva. Aşa am aflat
foarte multe bucăţi de istorie trăită, care de multe ori nu e prinsă în istoria
oficială, aceea din manuale. Dar care este la fel de importantă sau chiar mai
importantă decât datele oficiale. Da, sunt informaţii. Şi statistici, şi
informaţii din ziare, informaţii despre ce înseamnă hrană în prezent, dar sunt
şi informaţii din acestea care pot să reconstituie o epocă. Fie că e vorba de
anii 80, pe care i-am prins noi, copii fiind, fie de anii 90, anii de
tranziţie, imediat după revoluţie….

Paul
Mureşan este un talentat artist, animator şi ilustrator. El a fost invitat de
managerul Teatrului Gong să se joace cu ideea de tânăr pe unul dintre pereţii
din foaierul teatrului. Lucrarea, intitulată chiar Tânăr, a avut vernisajul
spre finalul festivalului. Paul Mureşan Ideea managerului Teatrului Gong a fost
ca oamenii, când vin la teatru, să mă vadă lucrând. Şi atunci să pună
întrebări, să interacţioneze. E vorba nu doar de un perete desenat, e vorba de
un performance. Oamenii interacţionau. Mai ales copiii, care explicau
părinţilor ce văd acolo. Mi-a plăcut mult să mă joc cu tema asta. Mi se pare că
prin tot ce facem în restul vieţii noastre, cea matură, ne dăm seama ce s-a
întâmplat în copilărie. Şi eu, în lucrarea de pe perete, am făcut o călătorie
înapoi, la acel Paul de mai demult. Acel Paul cu o casă instabilă, cu
imaginaţia care o ia puţin razna, cu creaturi mari care pot să te înspăimânte,
creaturi mici, care pot fi ba ameninţătoare, ba simpatice… Şi mi se părea că
în noi e un fel de orizont fără limite. De aceea, am vrut foarte mult să insist
pe un peisaj care nu se mai termină. Foarte grandios, dar care nu se mai
termină. Şi asta a fost o joacă foarte frumoasă.

Cel
mai bine vândut spectacol din Festivalul Tânăr de la Sibiu a fost Bo, al
companiei suedeze Teater Tre, adresat copilaşilor cu vârste între 6 luni şi 2
ani. Adrian Tibu, directorul festivalului În
general, există un apetit foarte mare din partea tinerelor mămici, care vor
să-şi aducă bebeluşii la teatru, iar pentru noi e o experienţă dătătoare de
energie, pentru că e o magie acolo, când vezi copii la vârste atât de fragede,
intrând în teatru, luând contact cu scena… Şi asta ne dă forţă pentru a
construi proiecte noi şi un teatru pentru o nouă generaţie de spectatori.