Bucharest International Dance Film Festival, la a patra ediţie

Pentru al patrulea an consecutiv, şi cu un interes foarte mare din partea publicului, la început de septembrie s-a desfăşurat în Capitală Bucharest International Dance Film Festival (BIDFF).

Luana Pleşea, 15.09.2018, 15:00

Pentru al patrulea an consecutiv, şi cu un interes foarte mare din partea
publicului, la început de septembrie s-a desfăşurat în Capitală Bucharest
International Dance Film Festival (BIDFF). Eveniment unic în România, produs de
Asociaţia TangajDance, BIDFF înseamnă filme, dar şi spectacole, ateliere,
expoziţii.

În fiecare an, festivalul se
dezvoltă pe baza unei teme. Anul acesta, tema a fost (RE)TRACING. Coregrafa
Simona Deaconescu, director artistic al festivalului Ne aflăm în Anul
Centenarului şi ne-am gândit destul de mult ce înseamnă acest centenar pentru noi.
Pentru mine şi pentru echipa cu care lucrez e foarte important procesul
ultimilor 100 de ani. Şi am încercat să ne raportăm la el din punctul de vedere
al oamenilor care au trecut prin acest proces, pentru că e vorba despre nişte
generaţii care au trecut prin acest proces şi felul în care ele au rezistat,
perseverenţa cu care au încercat să-şi ducă viaţa şi să-şi îndeplinească
dorinţele… Şi chiar dacă festivalul are această temă istorică, ea se referă
foarte mult la felul în care oamenii au văzut istoria, felul în care percepţia
lor a alterat-o. Cum văd această
istorie prin filtrul prezentului, dar şi cu un ochi în viitor.

În prima zi a festivalului, organizatorii au propus, în contextul Anului
Centenarului, proiecţia MIDNIGHT SPECIALS ‘ O selecţie de filme româneşti
de arhivă, un program curatoriat în parteneriat cu Centrul Naţional al
Dansului Bucureşti, în curtea căruia a şi avut loc proiecţia. Corina Cimpoieru,
consultant artistic CNDB – compartiment Cercetare Filmul de dans nu are
o istorie oficială şi nici neoficială, în sensul abordărilor constante pe
tematica dansului sau în sensul creării unui gen cinematografic. Este mai
degrabă o privire retrospectivă şi retroactivă a recuperării istoriei dansului
românesc, un demers pe care CNDB l-a început deja de ceva ani printr-o serie de
proiecte în care se înscrie şi această colaborare cu Arhiva Naţională de Filme,
în urma căreia am identificat aceste apariţii efemere ale dansului în diferite
genuri cinematografice, de la filmul mut la reportajele despre dans, la
jurnalele de actualităţi din perioada anilor 50, la filmele documentare de
artă, realizate la Studioul Alexandru Sahia….

Din programul BIDFF au făcut parte şi filme proiectate în afara
competiţiilor. Printre acestea, lungmetrajul românesc de ficţiune 3D My life
rehearsed in one leg, regia Bogdan Mustaţă, coregrafia Iulia Weiss. Un film
experimental 3D, după spusele regizorului şi scenaristului Bogdan Mustaţă,
câştigător al Ursului de Aur pentru cel mai bun scurtmetraj, O zi bună de
plajă, în 2008, la Festivalul de Film de la Berlin. Eu am pornit de la
nişte lucruri foarte tehnice, care ţin de film, regie… Am pornit de la
dorinţa asta de a lucra cu actorii fără naraţiune şi fără psihologia
personajului şi fără relevanţă socială şi am vrut să văd cum şi ce unelte pot
să am, ce mod de a discuta cu ei cât mai simplu, care să nu ţină de cunoaşterea
psihologiei umane sau a vieţii… După aceea am început să lucrez. Cum facem cu
corpul, ce putem să lucrăm cu corpul nostru, cum putem să folosim lucrurile
astea….

Scenariul, semnat tot de Bogdan Mustaţă, este o analiză a relaţiei dintre
memorie şi identitatea unei persoane:
Aveam două relaţii. O relaţie a fost
construită pe citate din filme, cealaltă relaţie, pe citate din piese de
teatru, iar filmele şi piesele le-am ales dintr-o zonă a memoriei. M-a
interesat cum definesc identitatea unei persoane toate amintirile astea – o mulţime
de amintiri false, o mulţime de amintiri construite ca să ne definim într-un
anumit fel… Nu sunt filme dintr-o anumită zonă. Sunt foarte uşor de
recunoscut Hiroshima, Anul trecut la Marienbad, dar şi filme precum
Armageddon sau Before Sunrise. La Before Sunrise, de exemplu, pe mine mă
interesa senzaţia aceasta când întâlneşti pe cineva pe care nu îl cunoşteai, şi
atunci te poţi redefini, poţi să-i povesteşti absolut orice despre tine. Acesta
e şi farmecul de a te întâlni cu cineva nou. Orice nemulţumire faţă de tine se
poate schimba, pentru că îi povesteşti şi alegi numai ce vrei tu să îi
povesteşti. Începi să-ţi creezi noi amintiri… Şi dorinţele acestea şi
amintirile ne dau o nouă identitate.

Începând cu 2016, BIDFF a concentrat o parte importantă a resurselor
festivalului pentru formarea unei pieţe a filmului de dans în România, prin
încurajarea artiştilor în crearea unor astfel de producţii. A luat naştere
astfel secţiunea Competiţia naţională. Doi ani mai târziu, numărul de aplicaţii
la acest concurs s-a triplat. Cel mai bun film românesc dintre cele 10
scurtmetraje selectate pentru competiţie a fost ales anul acesta STATES
UPROOTED, regia și coregrafia Ioana Țurcan. Un film despre dezrădăcinare,
ritualuri în tranziţie, identitate şi percepţii diferite: România şi SUA.
Filmările sunt realizate în timpul călătoriilor artistei din perioada 2012-2017.
Ioana Ţurcan povesteşte că filmările din cei cinci ani nu au fost făcute
special pentru acest scurtmetraj Eu aşa lucrez. Mi-am creat o arhivă
audiovizuală pe care tot o actualizez din diferite călătorii. Am început să fac
asta mai ales când am plecat în State, în 2012. Mergeam cu Work and travel.
Am stat 3 luni în State şi în restul anului eram aici. Apoi, s-a schimbat.
Stăteam restul anului acolo şi cam 3 luni în afara SUA. Şi am observat nişte
diferenţe sociale, de mentalitate, de abordări, identitate şi percepţii. Stând
acolo foarte mult, m-a măcinat asta. Nu ştiam cum să mă privesc. Din nevoia
asta am creat aceste un fel de du-te, vino-uri, pentru că asta făceam în
fiecare an. Veneam-plecam, veneam-plecam… Am pornit de la a realiza un film
care să poată fi expus nu doar în cinematografe şi care exprima dorinţa mea de
a experimenta cu mediul. Pentru că are scene de dans, scene de luptă, diferite
tipuri de performance-uri pe partea de video… Adică e destul de experimental,
interdisciplinar, aş zice.

Câştigător al Competiţiei internaţionale a fost
ales, din cele 20 de filme intrate în competiţie, scurtmetrajul NIGHT DANCING,
o coproducţie România/ Marea Britanie, regia Barney Cokeliss, coregrafia Louise
Tanoto, Jacob Ingram-Dodd şi Jason Thorpe.