Poetul Claudiu Komartin
Născut în 1983, poetul Claudiu Komartin a debutat, în 2003, - când încă nu împlinise 20 de ani - cu volumul Păpuşarul şi alte insomnii, volum răsplătit cu Premiull Naţional Mihai Eminescu pentru debut.
Christine Leșcu, 06.05.2017, 12:10
Născut în 1983, poetul Claudiu Komartin a debutat, în 2003, – când încă nu împlinise 20 de ani – cu volumul „Păpuşarul şi alte insomnii”, volum răsplătit cu Premiull Naţional „Mihai Eminescu” pentru debut. A urmat, doi ani mai târziu, „Circul domestic” pentru care poetul prococe a primit „Premiul Academiei Române” pentru poezie. Următoarele volume, „Un anotimp în Berceni” din 2009 şi „Cobalt” din 2013, auconfirmat nu doar talentul lui Claudiu Komartin, ci i-au statornicit şi faima de a fi unul din liderii generaţiei 2000, faimă câştigată nu doar datorită poeziei, ci şi datorită activităţii sale de editor şi traducător. „Casa de Editură Max Blecher”, proiectul editorial iniţiat şi susţinut aproape integral de Komartin, a luat fiinţă în 2010 ca o prelungire a atelierului de literatură contemporană „Institutul Blecher” şi şi-a propus să se concentreze „pe literatura română contemporană, mai exact pe cărţile unor autori ce nu sunt în momentul de faţă printre numele răsfăţate ale sistemului editorial sau publicistic”.
Ce înseamnă acest lucru, l-am invitat să detalieze chiar pe Claudiu Komartin. „Ceea ce am avut în minte de la început a fost să construim o comunitate. Comunitatea asta e alcătuită din scriitori, în special poeţi care nu sunt glorii ale prezentului, şi din cititori. Am vrut să existe sentimentul apartenenţei la o poveste comună. A fost o poveste integratoare. Am început cu acest club de lectură în2009 care s-a dezvoltat în mod cu totul neaşteptat fiindcă nu mă gândisem atunci, la 26 de ani, că voi face asta. Dar dintr-una într-alta am pornit editura. Mi-am dorit să aduc oameni valoroşi care să se simtă bine, să nu se simtă doar ca autori cum se întâmplă ca de obicei. Editorii le lasă impresia că ar trebui să fie mulţumiţi şi să se simtă privilegiaţi că publică la o editură cunoscută. Pentru mine asta nu e deajuns, mai ales că văd, la anumite edituri, unii autori publică nişte cărţi, dar cărţile astea nu se văd, nu sunt promovate. Acele edituri mari, deşi ar avea pârghiile de promovare şi de marketing, nu se ocupă de ele cum ar trebui, fiindcă autorii lor nu sunt nişte celebrităţi. E adevărat că în România de azi nu prea mai sunt scriitori celebrităţi sau dacă sunt, sunt foarte puţini. De pildă, Mircea Cărtărescu sau Ana Blandiana. Dar cu siguranţă există 15-20 de scriitori valoroşi sau foartevaloroşi pe care-i ştiu doar câteva sute sau mii de oameni. Dar autori cum sunt Octavian Soviany, Radu Aldulescu,Mariana Codruţ sau Nichita Danilov nu sunt cunoscuţi decât de câţiva iniţiaţi”.
Cu alte cuvinte, ca orice talent precoce, Claudiu Komartin are şi o latură rebelă, dorind să-i aducă din zona underground în zona mainstream pe poeţii români contemporani. Cum face asta, aflăm în continuare tot de la Claudiu Komartin. „Ceea ce putem noi să garantăm este că acele cărţi pe care le scoatem vor fi prezente la toate festivalurile de poezie din ţară, că vor fi la toate târgurile de carte care contează, că vor fi trimise acelor critici literari care scriu despre literatura contemporană. Măcar atât intră într-o minimă exigenţă a noastră. Dincolo de asta, umblăm prin toată ţara. Intrăm în librării şi biblioteci, dar şi în crâşme şi în alte spaţii neconvenţionale. Noi am încercam să ajungem şi la un public care nu neapărat format din literaţi sau din conaisseuri. Am vrut şi am şi reuşit să ajungem şi la oameni care erau, întâmplător, în locurile unde ne aflam şi noi şi care nu s-ar fi gândit că literatura contemporană poate să sune şi aşa cum o scriem sau o publicăm noi”.
Aşa cum Casa de editură Max Blecher a apărut ca o prelungire a unui cenaclu literar, revista Poesis International este azi, la rândul său, prelungirea editurii. Cum a luat însă naştere această publicaţie, aflăm tot de la poetul Claudiu Komartin. „Proiectul a apărut în primăvara lui 2010, la Satu-Mare. Acolo am fost adunaţi câţiva poeţi, scriitori şi traducători de către poetul sătmărean Dumitru Păcuraru care ne-a propus proiectul. El a mers trei ani sub patronajul domnului Păcuraru, după care l-am preluat eu. A fost o altă nebunie de-a mea, căci nu ştiam dacă va merge sau nu, căci n-aveam nici o bază materială. Dar lucrurile s-au aranjat şi treaba merge bine acum după alţi trei ani. Revista a avut de la început dezideratul de a publica multă literatură străină contemporană, dar nu neapărat din prezent, ci şi din ultimii 50-60 de ani, în traduceri româneşti. Era vorba, în principal de poezie, dar şi de proză, şi de eseu. Ideea era să prezentăm, ca termeni de comparaţie, nişte experienţe din zone lingvistice sau culturale foarte diferite de a noastră ca să putem să ne dăm seama unde ne aflăm. Lucrurile au luat amploare, iar acum publicăm poezie din aproximativ 20 de ţări din SUA până în Europa Centrală şi de Est.”
Instititul Blecher, cenaclul literar care a constituit impulsul de a crea editura condusă acum de Claudiu Komartin, îşi continuă, de asemenea, activitatea, mulţi poeţi contemporani – nu neapărat din generaţia 2000 – citindu-şi creaţiile în cadrulsău.
