Premiere teatrale timişorene – imagine a multiculturalităţii

Timişoara, spaţiu prin excelenţă al multiculturalităţii, este oraşul care găzduieşte trei teatre publice, care funcţionează în aceeaşi clădire şi produc spectacole în limbi diferite: română, germană şi maghiară.

Luana Pleşea, 26.12.2015, 10:41

Nu există district în toată Europa în care etniile să fie atât de amestecate ca în Banat”, scria în secolul trecut istoricul şi politicianul englez R.W.Seton Watson în lucrarea sa ,,Europe in the Melting Pot”. Timişoara, spaţiu prin excelenţă al multiculturalităţii, este oraşul care găzduieşte trei teatre publice, care funcţionează în aceeaşi clădire şi produc spectacole în limbi diferite: română, germană şi maghiară. Este vorba despre Teatrul Naţional Timişoara, Teatrul German de Stat Timişoara şi Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely Timişoara. Pe lângă regizorii români care montează aici, fiecare dintre cele trei teatre are în strategia sa invitarea regizorilor străini. Dovadă, trei premiere prezentate la sfârşit de an, despre care vorbim astăzi.

Pál Frenak, unul dintre cei mai cunoscuţi coregrafi şi dansatori europeni, îşi împarte viaţa artistică între Paris şi Budapesta. Timişorenii sunt deja familiarizaţi cu creaţiile sale, Frenak fiind invitat la mai multe ediţii ale FEST – FDR (Festivalul European al Spectacolului Timişoara – Festival al Dramaturgiei Româneşti) şi fiind şi cel care a creat primul spectacol de teatru-dans al Teatrului Naţional Timişoara, sWitch”. La începutul lui decembrie, Pal Frenak şi Naţionalul timişorean au propus publicului spectacolul de teatru-dans Prin vis”, un road-movie întors”, în care se intersectează teatrul, dansul şi sugestia cinematografică.

Ada Hausvater, managerul Teatrului Naţional Timişoara: Sunt poveşti contemporane, spuse într-o manieră contemporană. Sunt diverse poveşti, povestite prin corp. Şi multă energie. Sunt imagini splendide, actorii sunt minunaţi, sunt nişte dansatori fabuloşi. Totul e trăit în dans! Este o poveste frumoasă, cu un Cadillac real în mijlocul scenei. Suntem în maşină, pe autostradă; în funcţie de reperele personale, avem ocazia să ne gândim la tot felul de personaje celebre. Cu cât ştii mai mult, cu atâta ai ocazia să fii mai fericit. E un spectacol extrem de provocator şi inteligent. Asta mi se pare important că a creat Pál. În acest spectacol, emoţia rămâne drept locomotiva principală”.

Multiculturalitatea oraşului de pe malurile Begăi se reflectă şi în strategia Teatrului Naţional Timişoara. Ada Hausvater, managerul instituţiei: E foarte important pentru noi să lucrăm cu artişti şi din alte ţări, să punem împreună în Teatrul Naţional experienţe, idealuri şi să găsim acele puncte comune, ceea ce face ca teatrul şi artele spectacolului să meargă mai departe. Mi se pare obligatoriu pentru noi, ca teatru naţional, să deschidem uşile către nou. Şi ca să poţi face asta, se presupune că acorzi importanţă diversităţii. A fost important pentru mine de la început ca teatrul să nu devină niciodată unilateral, să nu se închidă pe o direcţie, să nu decidem: aşa e bine, asta e bun, asta e prost. Ceea ce mi s-a părut cel mai important ca mentalitate este să dezvoltăm creativitatea, capacitatea individuală de a fi cât mai originali, cât mai sensibili”.

Şi Teatrul German de Stat Timişoara are în strategia sa invitarea unor regizori din afara spaţiului românesc. Lucian Vărşăndan, managerul instituţiei: Teatrul German din Timişoara are şi menirea de a prezenta în România creaţii ale unor artişti din spaţiul de expresie germană. Lucrul acesta îmi aduce aminte de o discuţie avută cu o spectatoare acum câţiva ani, care mi-a spus că îşi doreşte să vadă din când în când la Teatrul German cum se face teatru în spaţiul de limbă germană. Literatura dramatică actuală de expresie germană este una dintre cele mai interesante şi aplicate asupra temelor fundamentale ale omului contemporan. În acest context, este important pentru noi să prezentăm creaţiile unor regizori importanţi din acest spaţiu, ale unor regizori care şi-au făcut un nume nu numai în spaţiul de limbă germană, dar şi dincolo de graniţele acestuia. Categoric, Volker Schmidt este unul dintre artiştii care îndeplinesc toate aceste condiţii. Semnătura lui, fie ca regizor, fie ca autor de text dramatic se regăseşte pe afişe în foarte multe ţări europene, în foarte multe limbi. Este, aşadar, un regizor şi un creator total foarte ancorat în ceea ce înseamnă teatrul contemporan”.

Aflat la a treia colaborare cu Teatrul German, austriacul Volker Schmidt a montat la acest sfârşit de an propriul text, Eigentlich schön”/ De fapt e frumos”. Un spectacol despre viaţa personală a oamenilor din Europa de azi, care uneori nu e nici pe departe atât de frumoasă, de fericită pe cât pretind aceştia că este pe reţelele de socializare. Volker Schmidt: <Eigentlich/ actually/ de fapt> se spune că este cuvântul generaţiei noastre, care gândeşte că totul este bine, dar în realitate ceva lipseşte. Am avut ideea de a folosi acest titlu pentru a scrie o piesă despre el. Această piesă se învârte exact în jurul acestui centru gol. Este despre generaţia în jurul vârstei de 30 de ani sau generaţia , care a crescut într-o lume în care au avut totul, dar nu se comportă politic corect, încearcă să păstreze totul deschis, să aibă toate posibilităţile, vor să poată alege tot timpul, dar nu vor să se explice, să se definească”.

Încheiem cu Teatrul Maghiar de Stat Csiky Gergely”, din Timişoara, bineînţeles, unde, tot la acest sfârşit de an, Puskás Zoltán, regizor şi actor independent din Zenta (Serbia), a pus în scenă celebrul musical Hair”. Invitarea regizorilor străini face parte, de asemenea, din strategia Teatrului Csiky Gergely”. Actorul Attila Balazs, managerul instituţiei: Noi suntem în zona aceasta a Banatului, unde trăim foarte aproape de Ungaria, de Serbia… Putem spune că vorbim aceeaşi limbă, chiar dacă vorbim în limbi diferite, adică ne înţelegem foarte bine. Regizorul Puskás Zoltán a mai pus spectacole pe scena Teatrului Maghiar din Timişoara, spectacole muzicale. Cred că acum ne-am luat inima în dinţi şi, cu musicalul Hair”, am făcut un pas mare înainte. În această stagiune, avem o colaborare tot cu un regizor din Serbia, născut în Muntenegru. Zona aceasta a Balcanilor este foarte interesantă şi vie şi noi, fiind foarte aproape, ştim ce se întâmplă, având şi Festivalul Euroregional de Teatru TESZT. Desigur, dorim să invităm şi alţi regizori. De exemplu, avem în vedere şi un regizor american. Nu cred că asta contează. Contează linia pe care merge Teatrul Maghiar din Timişoara, care este o linie contemporană, cu spectacole vii, cu o trupă energică şi dornică de rezultate bune”.