Acţiuni de combatere a deşertificării

Deşertificarea afectează mai multe state din Europa, inclusiv România. Aceste fenomen afectează suprafeţe din partea sudică a României, din apropierea Dunării, precum şi din Dobrogea.

Ștefan Baciu, 26.06.2020, 14:04

La 17 iunie a fost marcată Ziua Mondială pentru combaterea deşertificării şi a secetei, ocazie pentru a aminti că poluarea, schimbările climatice, fenomenele extreme conduc, în timp, la distrugerea pădurilor şi a culturilor şi, nu în cele din urmă la degradarea şi deşertificarea solurilor. Deşertificarea afectează mai multe state din Europa, inclusiv România. Aceste fenomen afectează suprafeţe din partea sudică a României, din apropierea Dunării, precum şi din Dobrogea.

În lipsa măsurilor, suprafeţele degradate se extind, iar nisipul pune stăpânire pune stăpânire, de la an la an, şi pe suprafeţe fertile. Un raport din 2018 al Curţii Europene de Conturi releva faptul că, la nivelul Uniunii Europene, nu există o viziune comună şi că riscul de deşertificare nu este combătut în mod eficient şi eficace. Altfel spus, statele membre nu au accesat fonduri care putea fi folosite pentru măsuri de combatere a deşertificării.

Într-o intervenţie la Radio România Actualităţi, Menţionând unele măsuri luate pentru stabilizarea solurilor nisipoase, ministrul mediului Costel Alexe menţiona, într-o intervenţie la Radio România Actualităţi, disponibilitatea guvernului de la Bucureşti pentru susţinerea cât mai rapidă a unor proiecte de combatare a deşertificării: Noi, la Mârşani, în Dolj, avem deja un lucru palpabil, avem o pădure de 1364 de hectare de salcâm, care a fost plantată şi pentru stabilizare, şi pentru a împiedica răspândirea dunelor de nisip. În momentul de faţă, guvernul României are resursele financiare din fondul de ameliorare sau de la Administraţia Fondului pentru Mediu ca să facă aceste campanii şi împăduriri pe terenurile nisipoase. Trebuie doar ca autorităţile publice locale să identifice aceste terenuri şi, mai ales, să stea de vorbă cu proprietarii care trebuie să înţeleagă că, dacă nu vom acţiona cât se poate de repede şi, oricum, suntem într-o mare întârzire, peste 10 sau peste 20 de ani va fi prea târziu.”

Judeţul Dolj deţine cele mai mari suprafeţe de soluri nisipoase din România, de peste 100 de mii de hectare, aceast areal fiind numit Sahara României”. Fenomenul de deşertificare din zona Olteniei este urmărit de specialiştii Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni care au propus mai multe soluţii în decursul zecilor de ani de când funcţionează acest institut.

Directoarea Staţiunii de la Dăbuleni, Aurelia Nedelcu, consideră că exploatarea eficientă a acestor soluri este soluţia pentru combaterea deşertificării: Nisipurile pot fi considerate nişte soluri ideale pentru agricultură, în special pentru horticultură, având în vedere temperaturile medii care se realizează în acest climat al Olteniei, care este arid şi semiarid. Cantitatea de precipitaţii care se realizează în timpul unui an nu asigură necesarul de apă pentru nicio specie. De aceea, trebuie să intervenim cu irigaţii pentru reuşita culturilor. Solul din această zonă, solul nisipos cum am spus, este un un sol uşor, de origine eoliană, care este foarte uşor antrenat de către un alt factor limitativ pentru agricultură, vântul.”

În urmă cu 50 de ani, în această zonă a fost proiectat şi executat un sistem de irigaţii, sistemul Sadova – Corabia (oraş-port la Dunăre). Au fost defrişate peste 9 mii de hectare de pădure, însă tot atunci pe 1.400 de hectare au fost înfiinţate păduri de protecţie împotriva expansiunii nisipurilor. Din păcate, în ultimii 30 de ani o parte dintre aceste perdele de protecţie au dispărut, fiind tăiate ilegal.

Directoarea Staţiunii de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni explică modul în care pot fi fixate solurile nisipoase: Pe solurile nisipoase cu un grad ridicat de expunere la vânturi şi la spulberarea solurilor neocupate de culturi, s-a dispus înfiinţarea de perdele forestiere din salcâm, cu lăţimea de 10 metri, distanţate la 288 de metri pe terenurile cele mai expuse şi la 560 de metri pe terenurile cu un grad de expunere mai redus. Aşadar, efectul vântului a fost contracarat de către aceste perdele de protecţie din salcâm şi dintr-un alt sistem de protecţie, cu plante înierbate, adică se cultivă în toamnă secară în benzi, din 50 în 50 de metri şi în primăvară venim cu răsadurile de plante horticole pentru a fi protejate de acţiunea vântului. Şi nu mai vorbesc de apa de irigaţii care, în zona noastră, a contribuit la punerea în valoare a acestor soluri nisipoase.”

De zeci de ani, la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni este studiat modul în care se adaptează diferite plante şi pomi fructiferi la solurile nisipoase, iar rezultatele au fost foarte bune. Cu detalii, Directoarea Staţiunii de la Dăbuleni, Aurelia Nedelcu: Au fost introduse plantaţii de pomi fructiferi, în special sâmburoase, piersici, caişi, vişini. S-au pretat foarte bine în condiţii de irigare. De asemeenea, legumicultura a înflorit. A apărut brand-ul pepeni de Dăbuleni”, a apărut un nou bazin de cultivare a cartofului. Dacă în trecut nu se punea problema cultivării cartofului în zona noastră aridă, în condiţii de irigare, s-a transformat această zonă a Doljului într-un adevărat bazin de cultivare a cartofului timpurii, cultură valoroasă, care le aduce fermierilor din zonă primele venituri. De asemenea, căpşunul se comportă foarte bine. Gradele care se realizează la desprimăvărare în zona noastră asigură recolte de căpşuni începând cu luna aprilie, direct în câmp.”

De anul trecut, la Staţiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri de la Dăbuleni au fost introduse în cultură specii care pot fi întâlnite doar la grădinile botanice din România sau, eventual, mai puţin cultivate, precum kiwi, măslinul, curmalul chinezesc, goji şi smochin, însă crearea de soiuri şi de hibrizi nu este de ajuns, trebuind însoţită de principala metodă de combatere a deşertificării – irigaţiile.