Terenuri agricole cu înaltă valoare naturală

România deţine încă unele dintre cele mai întinse terenuri agricole şi zone cu înaltă valoare naturală din Europa.

România Internațional, 25.03.2016, 11:06

România deţine încă unele dintre cele mai întinse terenuri agricole şi
zone cu înaltă valoare naturală din Europa. Acestea sunt situate în
mediul rural, în Transilvania, Maramureş, dealurile subcarpatice şi sud-vestul
ţării, acolo unde practicile agricole tradiţionale,
păşunatul raţional şi lipsa îngrăşămintelor au permis supravieţuirea unei
diversităţi extraordinare de floră spontană şi faună sălbatică. Aceste zone
reprezintă 30% din suprafata agricolă a ţării, respectiv 5 milioane de
hectare, şi sunt asociate cu ferme de mici dimensiuni, de obicei familiale.
Zona satelor săseşti din Transilvania este extrem de bogată în pajişti uscate
care reflectă agricultura neintensivă practicată de sute de ani, pajişti bogate
în habitate pentru multe specii de plante şi animalare care au dispărut
din alte părţi ale Europei. Ben Mehedin, purtător de cuvânt al Fundaţiei Adept
Transilvania: Sunt acele terenuri unde
agricultura practicată la scară mică, cu un impact minim asupra mediului, au
făcut ca să avem, până în zilele noastre, o bogăţie naturală, o
varietate mare de plante, animale, insecte şi fluturi. Si asta pentru că modul
în care s-a făcut agricultura a permis, atât producerea de bucate, dar a permis
şi sălbăticiunilor naturii să coexiste într-un mod armonios. Noi am derulat
un proiect, cofinanţat prin Programul de Cooperare Elveţiano-Român,
care s-a desfăşurat în şase zone pilot, toate situate dincoace de Carpaţi, în
Transilvania. Aceste zone se află în Munţii Harghitei, Sighişoara-Târnava Mare, alta
între Târnava Mică şi Miercurea Nirajului, Munţii Zarandului şi o altă zonă se
află în Valea Barcăului. In cadrul proiectului ne-am propus câteva lucruri, în
primul rând, să scoatem în valoare aceste terenuri cu înalta valoare naturală,
dar şi pe oamenii din aceste zone şi produsele lor.

Derulat în perioada 2013-2016 de către Fundaţia Adept
Transilvania, proiectul a
urmărit tocmai îmbunătăţirea stării de conservare a acestor pajişti
şi a oferit asistenţă de specialitate şi idei de marketing pentru fermierii
zonei, ne-a mai spun Ben Mehedin: In cadrul proiectului
am avut trei componente mari. Prima se referă la componenta de politici, cum
s-ar putea ca din fondurile publice să fie sprijinite aceste zone, pentru
că aceste zone sunt şi funizoare de bunuri publice. Prin
agricultura cu impact scăzut asupra mediului, se generează şi acele bunuri
publice pe care nu le vedem întotdeauna în produsul care e realizat în
aceste zone. Si anume vorbim de aer curat, de ape mai pure, de polenizare, de agrobiodiversitate,
vorbim de biodiversitate, de rezilienţa la schimbările climatice. O altă
componentă pe care am avut-o în cadrul proiectului a fost studiul pieţei
şi încercarea de a identifica o mai bună poziţionare pe piaţă a acestor
produse, pentru că acestea sunt mai curate, mai sănătoase şi sunt gustoase. Si
o alta componentă a fost instruirea unor facilitatori comunicatori sau agenţi
de dezvoltare care să vorbească lumii despre păstrarea acestor tradiţii, să
vorbească şi celor care ar putea să beneficieze de produsele acestea:
gemuri, ceaiuri, miere, brânzeturi, produse din carne.Zonele acestea sunt zone în care s-au
practicat o agricultura mixtă. Cel mai adesea au fost crescute, ca
în orice gospodărie 1-2-3 vite. Un aspect important este cel al producerii
fânului în cadrul creşterii animalelor mari. Se coseşte cel puţin o dată pe an, iar
fânul este dus în staul, acolo unde o să stea vitele. Prin aceste fâneţe,
zonele respective au dobândit o bogăţie floristică diferită faţă de altele zone
unde se face o agricultură intensivă.

În ciuda
valorii lor pentru comunităţile rurale şi pentru societate, cele mai
multe din aceste păşuni, pajişti semi-naturale şi zone mozaicate, cultivate în
regim extensiv, se află sub o presiune crescândă din cauza abandonului,
intensificării activităţii agricole şi a schimbărilor în modul de folosire a
terenurilor.De aceea
proiectul a urmărit găsirea unor soluţii pentru menţinerea practicilor agricole
tradiţionale, nu numai pentru supravieţuirea unor comunităţi rurale şi
asigurarea unei hrane sănătoase pentru populaţie, dar şi pentru conservarea
naturii.

Ben Mehedin: Noi dorim să creăm un cadru sănătos în
care aceste produse să fie recunoscute, să existe suficientă cerere, astfel
încât cei care le fac să poată continua modul acesta de viaţă şi în afara
subvenţiilor sau finanţărilor, prin forţe proprii, aşa cum s-a făcut de
sute de ani. In general, o societate solidă se sprijină pe clasa de mijloc. Noi
dorim o clasă mijlocie solidă a lucrătorilor în agricultură. Dacă aceşti
mici producători nu sunt sprijiniţi, nu sunt ajutaţi, exisă riscul
dispariţiei lor. Iar ei sunt custozii acestor terenuri. Ei sunt supuşi unui
pericol în economia globală de astăzi, acolo unde nu se iau deciziile corect,
pentru că aceste terenuri asigură securitatea hranei. Ele asigură sănătatea
solului pe mai târziu. Din punct de vedere al producţiei agricole, aceste
terenuri produc mai mult decât terenurile intensive, dacă ţinem cont de
valoarea producţiei agricole şi costurile pentru obţinerea producţiei.

Fundaţia Adept împreună
cu WWF România şi Fundaţia ProPark au organizat, recent, o conferinţă la nivel
european pentru a explica modelul agricol practicat în Transilvania şi pentru a
găsi soluţii la problemele care ameninţă supravieţuirea acestui peisaj
remarcabil şi a comunitatilor locale.