Efectele secetei

Valurile de căldură extremă au făcut ca lunile iunie, iulie şi august să depăşească în acest an recordul de temperatură înregistrat anterior, astfel că vara 2022 a devenit cea mai călduroasă înregistrată în Europa.

Corina Cristea, 16.09.2022, 16:46

Valurile de căldură extremă au făcut ca lunile iunie, iulie şi august să
depăşească în acest an recordul de temperatură înregistrat anterior, astfel că
vara 2022 a devenit cea mai călduroasă înregistrată în Europa. Experţii spun, în același timp, că vorbim de o secetă
istorică, cea mai gravă din ultimii 500 de ani şi care a afectat întreaga
Europă. Informațiile prezentate în cadrul buletinelor de știri vin ca argumente
puternice în acest sens. În Italia, de exemplu, lacul Garda a scăzut în această
vară până aproape de cel mai mic nivel al său înregistrat vreodată, apele
retrase lăsând la vedere o câmpie de pietre.

În plus, temperatura apei a
crescut, fiind similară celei din Caraibe. În Spania marile lacuri de acumulare
au ajuns la 30% din capacitate, iar municipalităţile au suspendat irigarea
grădinilor şi parcurilor şi au oprit fântânile arteziene. Germania, Portugalia,
Franţa, Ţările de Jos şi Marea Britanie au înregistrat, se asemenea, o secetă
fără precedent în această vară, ceea ce a afectat masiv fermele şi a determinat
autorităţile să adopte măsuri de urgenţă.

România se numără și ea între țările
afectate. Secete au mai fost, dar acum s-a schimbat modul în care acestea se
produc, a explicat, la Radio România, Monica Ioniță Scholz,
doctor in fizică, cercetător la Institutul pentru cercetări marine și polare
din Germania:

Avem acum ceea ce
am putea denumi secete calde. Înainte aveam secete din cauza deficitului de
precipitații. De exemplu, nu aveam zăpadă sau nu aveam precipitații în
primăvară și apoi aveam probleme în vară când nu era de ajuns de multă apă în
sol. Acum, peste lipsa asta de precipitații avem și temperaturi foarte
ridicate, care amplifică fenomenul de secetă, avem mai multă evaporație, solul nu
are timp să-și revină. Acum avem mai puțină zăpadă în iarnă. Dacă ai zăpadă
solul rămâne umed până în primăvară și deficitul în vară este mai mic. Mai ales
în sudul și estul Europei, stratul de zăpadă a scăzut, însă, dramatic în
ultimii 20 de ani.

Cred că marea noastră problemă este încălzirea globală,
consideră cercetătoarea – de 20 de ani încoace fiecare an este maicald ca anul precedent mai mult sau
mai puțin, au fost doar două sau trei excepții:

Valurile de căldură vara sunt mai lungi, se produc și mai devreme, am
avut și în mai valuri de căldură. Am avut valuri de căldură și în septembrie și
în octombrie în unii ani. Se întâmplă foarte des în centrul, sudul și estul
Europei, nu mai e nicio noutate, dar a început să se întâmple și în nordul Europei,
de exemplu în Norvegia. În Finlanda, anul trecut au fost peste 30 de grade în
iunie și iulie, ceea ce este în afara variabilității naturale. Avem temperaturi
de peste 30 de grade până și la Cercul Polar. Le ard pădurile în Siberia din cauza temperaturilor
foarte ridicate. Problema este că pe lângă faptul că ard foarte multe păduri
punem foarte multă cenușă în atmosferă, cenuşă care prin prisma circulației
atmosferice ajunge la Cercul Polar, se depune pe gheața marină și amplifică
fenomenul de încălzire globală.

Cinci tipuri de
secetă identifică Monica Ioniță Scholz: meteorologică, agricolă,
hidrologică, ecologică și socio-economică. Seceta meteorologică se produce pe o
perioadă relativ scurtă, e o secetă care răspunde destul de rapid la
precipitații. În momentul în care ajungem la seceta agricolă deja discutăm
despre umezeala solului, spune cercetătoarea, ajungem la punctul în care avem
influență asupra agriculturii.

În
momentul în care ajungem la secetă agricolă și nu putem lua măsuri măcar să o
diminuăm, ne afectează viața de zi cu zi, plătim prețuri mult mai mari pentru
alimente sau acestea nu sunt și trebuie să importăm, ș.a.m.d. Durează un pic
mai mult să ajungem în punctul în care vorbim de secetă hidrologică, avem
nevoie de cel puțin câteva luni consecutive de deficit de precipitații, pentru
că acolo vorbim de lipsă de apă în râuri și vorbim, de asemenea, și de lipsă de
apă în sol. Din păcate, în ultimii cinci ani, de exemplu, centrul Europei,
Germania mai ales, a fost afectat de o secetă hidrologică năprasnică. Au fost
ani în care s-a diminuat foarte mult transportul pe râuri, a fost afectat și
transportul pe Dunăre. Sunt afectate și ecosistemele, a crescut și temperatura
apei râurilor, ceea ce este foarte dramatic pentru pești și pentru toate
microorganismele care trăiesc în aceste râuri.

Seceta ecologică este un
nou tip de secetă, de curând introdus, apare în momentul în care se ajunge la
reducerea sau dispariția unor specii de pești sau de animale.Seceta ecologică nu înseamnă neapărat
secetă hidrologică sau legată de râuri, explică Monica Ioniță Scholz:

Pot dispărea specii și dacă avem secetă pe suprafețe
agricole și efectiv nu au ce să mănânce și nu au apă să bea. Seceta
socio-economică apare în momentul în care vorbim de economie și de impactul
asupra economiei, în care cresc prețurile pentru că nu am avut îndeajuns de
multă producție la hectar, în care reducem transportul maritim, trebuie să
reducem cantitatea de bunuri pe care poți să le pui pe barje. De exemplu, în
România seceta din 2000-2001 a produs pagube socio-economice majore. Am avut
ceva similar în 2018 în centrul Europei, vorbim aici de milioane de euro
pagube.

Oamenii de ştiinţă repetă
semnalele de alarmă și spun că trebuie făcut mai mult pentru a proteja planeta
de evenimentele climatice extreme rezultate din încălzirea globală. Altfel,
dacă situaţia va continua în acest fel, spun ei, starea planetei se va
înrăutăţi până când se va ajunge la un punct fără întoarcere.