Legea europeană a climei

Un pas important a fost făcut în această lună, odată cu votarea de către Parlamentul European a Legii Climei.

Corina Cristea, 23.10.2020, 11:09

Un pas
important a fost făcut în această lună, odată cu votarea de către Parlamentul
European a Legii Climei, care
urmărește să transforme în obligație promisiunile prin care Uniunea Europeană
s-a angajat să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Prin
această lege, cetățenii și companiile europene vor dispune de temeiul juridic
și predictibilitatea de care au nevoie pentru a se pregăti să facă față
schimbărilor aferente. Demersul este unul deosebit de important, cu impact
major asupra calității vieții, dar și asupra economiilor, legea fiind apreciată
drept una istorică.

Trebuie menționat, însă, că la nivel global, UE emite doar
8-9% din totalul gazelor cu efect de seră. Invitat la Radio România, profesorul
universitar doctor Mircea Duțu, președintele Universității Ecologice din
București, a amintit că problema climatică este numai unul dintre aspectele
Pactului Verde European. Acesta a fost propus de Comisia Europeană în decembrie
2019, ca o nouă strategie de creștere durabilă în toate domeniile de acțiune
ale Uniunii, vizând garantarea unei tranziții juste și incluzive spre o
economie modernă, eficace în utilizarea resurselor și competitive.

Profesorul
Mircea Duțu explică: Este vorba
de a decupla creșterea de resurse și de a transforma prioritățile ecologice în
provocări, în oportunități de dezvoltare economico-socială. Ca atare, întreaga
strategie a Uniunii Europene vizează modelul nou al tranziției ecologice. În
baza Pactului, s-au inițiat deja câteva strategii importante – strategia
privind biodiversitatea, privind alimentația, iar la 4 martie anul acesta a
fost lansată această propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului
de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice – Legea europeană a climei.

Ce este această
lege? Este un regulament, adică un document special al Uniunii, cu caracter
obligatoriu, aplicabil în toate țările membre, care cuantifică și face
obligatorii cele două obiective în privința materiei climatice – primul,
intermediar, pentru 2030, prima dată s-a optat pentru 40%, în cadrul Pactului
Verde s-au prevăzut 50%, la 15 septembrie, președinta Comisiei Europene, în
raportul privind starea Uniunii, a mers mai departe și a zis cel puțin 55%, iar
majoritatea parlamentară, adoptând această propunere de regulament-lege, a
ridicat ambițiile la 60%, pentru a răspunde cerinței și angajamentelor pe care
UE le-a luat în raport cu obiectivul Acordului de la Paris referitor la
limitarea creșterii temperaturilor la 1,5 grade Celsius față de nivelul erei
pre-industriale.

Parlamentul European trebuie acum să ajungă la un
acord asupra ţintei finale cu toate cele 27 de state membre ale Uniunii Europene,
însă numai unele dintre ele au spus că vor susţine un obiectiv de reducere cu
60% a emisiilor. În timp ce statele mai bogate, cu mari resurse de energie
regenerabilă, vor o reducere mai mare a emisiilor de gaze cu efect de seră,
ţările mai dependente de cărbune, precum Polonia şi Cehia, se tem de efectele
economice negative ale unor ţinte prea ridicate. Reticența intervine în
condițiile în care o țintă mai ambițioasă nu este automat mai bună – în lipsa unui studiu de
impact care să spună că o țintă este și fezabilă în același timp, ea poate
produce niște consecințe sociale care să coste și mai mult pe termen mediu.

Se
conturează tot mai clar ideea necesității unui compromis, iar eurodeputaţii vor
să evite ca ţările să reducă ţinta sub nivelul propus de Comisia Europeană, de
cel puţin 55%. Acesta este, de altfel, procentul invocat și de experții
în domeniu. Ei spun că o diminuare cu 55% până în 2030 este efortul minim
necesar pentru a permite Uniunii Europene să-şi urmeze planul de a ajunge la o
neutralitate climatică până în 2050, punând ferm emisiile din Uniune pe un
traseu care, dacă va fi adoptat la nivel global, ar limita încălzirea globală
la niveluri sigure.

Pactul Verde nu privește numai
ecologia, mai spune profesorul Mircea Duțu :Este noul model de dezvoltare la nivelul UE. Totul
trebuie privit din perspectiva tranziției ecologice, care înseamnă și tranziție
energetică, înseamnă și tranziție în ceea ce privește consumul, înseamnă și
tranziție în ceea ce privește protecția climei. Dar, ce înseamnă neutralitate
climatică în 2050? Acest obiectiv înseamnă, simplificând lucrurile, că atâtea
gaze cu efect de seră emit, atât să absorb. Adică să nu adaug la ceea ce deja
există și să nu complic și mai mult sistemul climatic față de ceea ce este
marcat de variabilitatea în cauză. Iar această lege face obligatorii anumite
obiective. E vorba de un regulament, o lege, se prevăd sancțiuni financiare
pentru statele care nu-și vor îndeplini obiectivele și sarcinile,
responsabilitățile care le revin în acest domeniu din perspectiva legii
comunitare. Încă un element care este de remarcat – statele care vor spune că
pentru a putea atinge obiectivele respective au nevoie de eforturi economice
suplimentare, vor beneficia de o serie de facilități din partea UE.

De altfel, 35% din bugetul
programului Orizont Europa – programul de cercetare și inovare al UE pentru
perioada 2021-2027 – va fi dedicat configurării soluțiilor cerute de Pactul
ecologic în domenii precum adaptarea la schimbarea climatică, influența asupra
orașelor, asupra solului, asupra oceanelor, iar țările, inclusiv România,
trebuie să fie pregătite să absoarbă acești bani prin proiecte consistente.
Datele Agenției Europene de Mediu relevă că peste 75% din emisiile de gaze cu efect de seră în UE
provin din industria energetică și din transport, iar poluarea atmosferică
provoacă peste 400 de mii de decese în fiecare an.