Siria, cinci ani de conflict
Pe 15 martie 2011, iluzionaţi de Primăvara Arabă, în Siria lui Bashar al Assad protestatarii ieşeau în stradă încrezători că vor reuşi să democratizeze ţara.
Corina Cristea, 01.04.2016, 09:49
Pe 15 martie 2011, iluzionaţi de Primăvara Arabă, în Siria lui
Bashar al Assad protestatarii ieşeau în stradă încrezători că vor reuşi să
democratizeze ţara. Acum, la mai bine de cinci ani, la Damasc este tot Bashar
al Assad, iar lucrurile par mai complicate ca niciodată. În cifre, cei cinci
ani de război înseamnă 470 de mii de persoane decedate, din care 70 de mii din
cauza foametei şi a bolilor, 1,9 milioane de răniţi, câteva milioane de
refugiaţi şi alte milioane de persoane care şi-au pierdut căminul şi au fost
strămutate în interiorul ţării.
Analistul de politică externă Iulian Chifu
atrage atenţia asupra gravităţii situaţiei din zonă: Avem faţă în
faţă nu numai principalele puteri nucleare, pentru prima dată după Cuba, 1962 -
SUA şi Federaţia Rusă, dar avem acolo toate puterile regionale cu capabilităţi
militare şi cu posibilitatea ca între ele să se nască în orice moment un
incident de unde să ajungem la o escaladare a conflictului. Avem acolo şi
Arabia Saudită, şi Iranul, şi Turcia, şi toate facţiunile, de toate culorile,
ţinând de al Qaida, frontul al Nustra, Statul Islamic – practic o adunare, o
furtună perfectă în care nu trebuie decât chibritul pentru a arunca în aer
Orientul Mijlociu.
Intervenţia militară a Moscovei în Siria, începută în
septembrie 2015, a introdus o coaliţie alternativă la cea formată deja
împotriva Statului Islamic, alcătuită din state sunnite din Golf, Turcia, SUA,
state occidentale, aminteşte Iulian Chifu. Noua coaliţie, legală, pentru că a
venit la cererea lui Bashar al Assad, alcătuită din Rusia, Iran, guvernul
proşiit de la Bagdad, Hezollahul libanez, respectiv alawiţii, tot de factură
şiită, ai lui Bashar al Assad, nu a făcut decât să introducă o nouă axă, şiită
de data aceasta, a crescut relevanţa ISIS, care a reuşit să recruteze în şase
luni alţi 30 de mii de combatanţi şi să adune fonduri enorme pentru susţinerea
sunniţilor din regiune, mai spune Iulian Chifu. El face o analiză a deciziilor
luate de preşedintele Putin de a interveni militar în Siria, respectiv de a
retrage, la jumătatea lui martie, majoritatea trupelor şi armamentului din
această ţară: Combaterea Statului Islamic şi reducerea valului de refugiaţi către
Europa, cele două obiective anunţate formal de preşedintele Putin la începutul
acestei campanii, nu au fost atinse – ISIS este bine mersi şi în continuare
funcţionează chiar cu capacitate de proiectare a forţei în miezul Europei, în
inima Europei, Pe de altă parte, vedem că valurile de refugiaţi, din contră,
s-au accentuat şi nu s-au diminuat în această perioadă. Care sunt deci
obiectivele atinse de Rusia? Păi vedem că a înfiinţat o zonă de interdicţie de
acces aerian în Siria, practic în întreaga Sirie dar cu certitudine în estul
Mediteranei, dar în egală măsură o zonă de interdicţie navală în zona portului
Tartus şi în vestul Siriei. Iată acesta este un obiectiv major, strategic,
militar, este formula de acces la mările calde, iar din acest punct de vedere
şi portul Novorosiysk şi zona introdusă în
Crimeea, care acoperă întreaga Mare Neagră, au jucat un rol important de
proiecţie. Acesta este un obiectiv strategic al Rusiei. Un al doilea obiectiv
care pare atins – Rusia a ieşit din izolare. Izolare în care ajunsese în urma
anexării Crimeei şi agresiunii militare din estul Ucrainei. Ba mai mult,
Federaţia Rusă are şi ambiţia de a-şi impune puncte în ceea ce priveşte
situaţia din Orientul Mijlociu.
Intervenţia
militară rusă în Siria – împotriva terorismului, potrivit declaraţiilor
Kremlinului – a schimbat jocurile în războiul civil sirian, ajutând armata să
reintre în ofensivă şi să recâştige teritorii, forţându-i pe rebeli să caute o
încetare a ostilităţilor şi dându-i lui Bashar al Assad oportunitatea de a
negocia în proprii săi termeni, spun analiştii. Coaliţia internaţională condusă de SUA nu a reuşit
în Siria pentru că nu s-a coordonat cu regimul. Rusia a fost victorioasă pentru
că s-a coordonat cu noi. Suntem pentru crearea unei coaliţii internaţionale
antiterorism, dar numai în coordonare cu guvernul sirian, a declarat oficialul
sirian Bashar Ja’afari, la negocierile de pace de la Geneva.
A solicita, astăzi, SUA, Occidentului în general, o negociere cu
Bashar al-Assad, este incalificabil, consideră, însă, analistul Iulian Chifu: Înseamnă, practic, abandonarea deplină a întregii opoziţii siriene
şi menţinerea de fapt a marii probleme siriene, care nu datează de acum. În
Siria majoritatea este, totuşi, sunnită. Şi era condusă de o minoritate
alawită, de înalţi reprezentanţi în jurul lui Bashar al Assad, cu o mână forte.
Era un echilibru care oricum urma să se rupă. Iar Primavara Arabă nu a fost
decât o oportunitate pentru ca acest tip de echilibru să se rupă şi să ajungă
să se reaşeze pe criterii de natură democratică. Care din nou reclamă că, fie
statul sirian va arăta altfel, fie că majoritatea sunnită va fi cea care va da
în mod natural conducerea acestui stat. Sau, evident, există şi varianta unor
înţelegeri, cum am văzut în Irak sau în Liban, de împărţire a atribuţiilor
între diferitele grupuri religioase şi entice.
Fragilul
acord de încetare a focului de acum are nevoie de mult mai mult pentru a duce
la o formulă de pace. Oricum, orice guvern de tranziţie de la Damasc va trebui
să reflecte realitatea etnică şi religioasă din Siria, mai crede Iulian Chifu.