Ce frânează aderarea României la Schengen?
La trei ani de când România ar fi trebuit să fie membră a spaţiului Schengen nimeni nu se mai încumetă să facă pronosticuri.
Corina Cristea, 04.07.2014, 09:45
La trei ani de când România ar fi trebuit să fie membră a spaţiului Schengen nimeni nu se mai încumetă să facă pronosticuri. Fără să-şi piardă, însă, speranţa, românii spun că au îndeplinit criteriile cerute şi rămân încrezători că vor dobândi, până la urmă, calitatea de cetăţeni ai spaţiului de liberă circulaţie europeană.
Într-un interviu pentru Radio România, chestorul şef, Marian Tutilescu, expert în problematica Schengen, a făcut o trecere în revistă a evenimentelor: Consiliul Afaceri Interne din 9 iunie 2011 a stabilit, a aprobat cu unanimitate de voturi decizia potrivit căreia România şi Bulgaria îndeplinesc în totalitate criteriile de aderare. Această decizie evidenţiază foarte clar că nu există absolut nici o problemă în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor. Între timp, au apărut unele evoluţii, atât în ceea ce priveşte legislaţia europeană, cât şi în ceea ce priveşte evoluţia migraţionistă, fenomenul migraţionist. În ceea ce priveşte evoluţia legislativă, la nivelul comunităţii europene a fost adoptat pachetul de măsuri privind întărirea guvernanţei în spaţiul Schengen, care cuprinde două seturi de măsuri – un set privind modificarea modalităţilor de evaluare a statelor candidate, iar un al doilea set de măsuri vizează măsurile privind întărirea propriu-zisă a securităţii în spaţiul Schengen, respectiv acele măsuri care permit închiderea sau reluarea controalelor la frontierele interne ale unui stat membru în anumite condiţii. Una dintre aceste condiţii vizează chiar situaţia în care acest stat se confruntă cu o presiune migraţionistă deosebită şi, pe o perioadă de şase luni, care poate fi prelungită de trei ori câte şase luni, deci pe o perioadă maximă de doi ani, statul respectiv poate să-şi închidă, să-şi reinstaleze controalele la frontieră, până la rezolvarea acelei situaţii care pune în pericol siguranţa spaţiului Schengen.”
Acest pachet de măsuri reprezintă un instrument important, semnificativ pentru a îmbunătăţi securitatea spaţiului Schengen, în condiţiile în care au existat fluxuri migraţioniste puternice din Turcia spre Grecia iniţial, apoi din Turcia spre Bulgaria. În momentul de faţă lucrurile sunt destul de bine stabilizate, spune Marian Tutilescu, potrivit căruia mai există şi vor mai exista mişcări migraţioniste, dar nu semnificative. Din punct de vedere al evaluării, România şi Bulgaria finalizaseră deja procesul la data intrării în vigoare a noului pachet de măsuri, astfel încât, din perspectiva actualei legislaţii nu trebuie să se supună unei noi evaluări.
Tratatul Schengen este extrem de explicit, iar România şi-a îndeplinit cu vârf şi îndesat toate obligaţiile, subliniază şi Mircea Geoană, preşedintele Comisiei parlamentare pentru aderarea la Spaţiul Schengen, potrivit căruia cuplarea aderării cu alte elemente de natură politică, cu alte instrumente la nivel european, cu cicluri electorale în ţări europene importante devine în acest moment un argument care nu mai stă în picioare.
Marian Tutilescu nu exclude posibilitatea unei decizii pozitive în octombrie în ceea ce priveşte ridicarea controalelor la frontierele aeriene şi maritime pentru România, dar, a amintit el, această decizie trebuie luată în unanimitate în Consiliul Afaceri Interne. În ceea ce priveşte eventuale argumente care ar mai putea fi invocate pentru a fi amânată, din nou, decizia aderării, Marian Tutilescu spune că este greu de anticipat: “Argumentul esenţial a fost cel referitor la progresul în domeniul MCV, dar de fiecare dată în spatele acestui argument erau de fapt alte interese, inclusiv unele electorale interne care nu puteau fi spuse, pentru că nu au nicio legătură cu acquis-ul Schengen. Am simţit de fiecare dată lucrul acesta şi, din păcate, noi ca experţi care am făcut tot ceea ce a depins de noi ca să îndeplinim acele standarde Schengen, am constatat că dincolo de tratate există o altă zonă gri, cenuşie în care se mişcă unii dintre politicieni. Iată, cazul cunoscut la un moment dat în relaţia cu Olanda când un partid de extremă dreapta la acea vreme condiţiona sprijinul pentru guvernul olandez în parlament de poziţia Olandei vizavi de România şi Bulgaria, respectiv de a se opune intrării în Schengen pentru nişte motive, repet, care ţineau de nişte interese politice interne la acea dată.”
Autorităţile române speră ca în partea a doua a anului să fie făcut un prim pas decisiv cu privire la graniţele portuare, aeriene, iar în ceea ce priveşte graniţele terestre decizia să urmeze la un interval rezonabil.
