Sate româneşti

Trecem astăzi în revistă câteva dintre cele mai cunoscute sate româneşti, locuri în care obiceiurile populare sunt păstrate cu stricteţe, iar calendarul sărbătorilor este bogat.

Daniel Onea, 29.10.2015, 10:35

Trecem astăzi în revistă câteva dintre cele mai
cunoscute sate româneşti, locuri în care obiceiurile populare sunt păstrate cu
stricteţe, iar calendarul sărbătorilor este bogat. Cunoaştem oameni şi tradiţii
din diverse zone ale României, aflăm despre meşteşuguri, arhitectură, dar şi
despre bucate tradiţionale. Înconjurate de
peisaje care au inspirat legende, satele româneşti în care ne oprim azi,
au rămas an de an la fel de primitoare cu turiştii.

Nicolae Marghiol,
preşedintele asociaţiei Cele mai frumoase sate din România, ne invită într-o
excursie în cele mai frumoase sate din fiecare judeţ al României, din fiecare
regiune. În felul acesta, vom descoperi case tradiţionale,
obiceiuri şi tradiţii, vom descoperi bucătăria bunicii. Totul a pornit din anii
1980, în Franţa. Acolo, s-a creat asociaţia Cele mai frumoase sate ale Franţei.
Apoi, şi alte state din Europa: Italia, Spania, Belgia şi, iată şi România, a
creat această asociaţie pentru a pune în valoare satul românesc tradiţional.
Cele mai frumoase sate din fiecare zonă a României sunt identificate pe baza
unor criterii: tradiţii, obiceiuri, gastronomie. Aceste sate trebuie puse în
valoare, trebuie promovate, trebuie să atragem turişti şi să dezvoltăm şi
agroturismul, dar şi activităţile agricole şi non agricole. Dorim să păstrăm
tinerii în aceste sate, pentru a nu le pierde.

Cărarea
satului trebuie păstrată autentică, ferită de modernism, spune Nicolae
Marghiol, preşedintele asociaţiei Cele mai frumoase sate din România. Vin
turişti străini, chiar şi prinţul Charles vine pentru acea cărare. Vin pentru
concertul de sunete al naturii, pentru biodiversitate, pentru tradiţii şi
obiceiuri, ceea ce România încă oferă din plin. Însă cum ar începe vizita unui
turist în satele româneşti? Mai întâi l-aş lua de la aeroport
într-o căruţă şi l-aş învăţa s-o conducă. Va lua chiar şi un permis de căruţaş,
fiindcă avem chiar o astfel de şcoală, iar pe parcursul câtorva zile va învăţa
să aibă grijă de cal, să-l înhame. O să mergem din Muntenia, în Transilvania şi
în Bucovina şi Maramureş şi vom descoperi satele. Vom descoperi case şi
obiceiuri tradiţionale, vom găti împreună cu el un păstrăv, o salată
dobrogeană. Vom urca pe munte, vom merge la cules de trufe, vom merge să mâncăm
fragi în pădurile lui Moş Martin, lucruri pe care le avem şi trebuie să le
punem în valoare. Când vine în România, turistul vine pentru contactul direct
cu oamenii locului, cu ţăranii. Turiştii străini caută simplitate.

În prezent, sunt derulate mai multe proiecte care presupun amenajarea
unor muzee. Este un lucru foarte important, spune Nicolae Marghiol. Este
important să păstrăm arhitectura tradiţională, dar şi memoria locului. Promovăm un turism de nişă. Turiştii ne contactează prin site şi prin
intermediul ambasadelor. Impresiile sunt variate. Însă, după cum poate se ştie,
orice destinaţie turistică, pentru a avea succes, trebuie să vândă şi o
poveste, o legendă. La noi legenda e vie. Nu trebuie să inventăm că avem
natură. Fructele sunt chiar ecologice şi te îmbie să le mănânci. Ei vin cu o
imagine destul de proastă, dar când descoperă bogăţia de tradiţii, obiceiuri şi
de peisaj, rămân înmărmuriţi. E adevărat, peste zece ani, am putea deveni
destinaţia cea mai importantă de agroturism a Europei. Avem câteva sate:
Cârlibaba, Drăguş şi Polovragi, din trei judeţe ale ţării, care sunt
recunoscute de Comisia Europeană ca destinaţii de turism de excelenţă. Sunt
sate care au tradiţii, pensiuni, obiceiuri, care păstrează arhitectura
tradiţională, dansurile, costumul popular. Ţinutul Buzăului sau Alba Iulia,
spre exemplu, sunt locuri pline de viaţă, care trăiesc datorită moştenirii din
trecut.

Unul dintre satele aflate pe primele locuri
în majoritatea clasamentelor este Ciocăneşti.
Este declarat sat-muzeu, spune Marilena Niculiţă, director al Muzeului Naţional
al Ouălor Încondeiate, o aşezare cum nu sunt multe altele. Este
unică în ţară, poate chiar în Europa, prin casele pe care se pot vedea motivele
tradiţionale. Aceste motive se regăsesc nu numai pe case, ci şi pe costumele
populare şi, în special, pe ouăle încondeiate din Ciocăneşti. Ciocăneşti a luat
locul întâi pe ţară în concursul Cele mai frumoase sate. Avem locuri frumoase
la înălţime, pe muntele Suhard. Dacă turistul vine în perioada iernii, avem
patinoar, pârtie de schi, organizăm focuri de tabără, excursii cu sania trasă
de cai şi multe alte activităţi. În comuna noastră avem 15 pensiuni omologate.
Sunt peste 300 de locuri de cazare în comună, dar şi în împrejurimile
Ciocăneştiului sunt multe pensiuni, la Cârlibaba, Vatra Dornei, Câmpulung.
Locuri de cazare sunt suficiente pentru toată lumea.

La poalele
munţilor, într-un peisaj idilic, în Transilvania, Sibiel este recunoscut pentru
icoanele pe sticlă, adunate astăzi într-un muzeu al lor, amenajat în fosta casă
parohială a bisericii Sf Treime, considerată, la rându-i, un simbol. Valerica
Niţescu, muzeograf: Biserica
a fost construită la 1765 şi a fost pictată în frescă zece ani mai târziu. La
un moment dat, fumul de la lumânări, praful, timpul au înegrit pictura.
Locuitorii satului Sibiel şi au dorit o biserică luminoasă şi s-au gândit să
acopere pictura cu cinci straturi de var. Pictura a stat sub var până în 1965,
când doi specialişti au îndepărtat varul A rămas pictura originală. Varul a
protejat-o. E biserica satului Sibiel, închinată Sf. Treimi, ctitorii ei fiind
locuitorii satului Sibiel. După ce a curăţat biserica de var, părintele paroh
Oancea s-a gândit să introducă Sibielul în circuitul turistic. Cu ocazia
Bobotezei, a mers prin casele credincioşilor din Sibiel, a văzut multe icoane,
ţesături, piese de mobilier, iar în 1969 a făcut apel la locuitorii satului să
doneze obiecte pentru un muzeu.

Iată,
aşadar, câteva destinaţii pentru un sejur reuşit, aproape de natură. Locuri în
care veţi găsi peisaje, locuri şi oameni de neuitat.