O protecție socio-economică mai bună pentru artiștii independenți
La începutul lunii aprilie, guvernul adopta, prin ordonanță de urgență, statutul lucrătorului cultural profesionist.
Christine Leșcu, 19.04.2023, 15:13
La începutul lunii aprilie, guvernul adopta, prin ordonanță de urgență, statutul lucrătorului cultural profesionist. Act normativ la care s-a lucrat aproximativ doi ani, statutul își propune să normalizeze situația fiscală și socio-economică a tuturor artiștilor, scriitorilor, actorilor care lucrează într-un mod atipic, nu ca un salariat obișnuit. În același timp, această lege vizează impulsionarea potențialului creativ al lucrătorilor culturali și menținerea activă a acestora pe piața muncii. Delia Bădoi,reprezentanta României, mandatată de Ministerul Culturii în grupul de lucru de la Comisia Europeană creat pentru constituirea unui statut european al artistului, a participat și la elaborarea actului normativ la noi în țară, iar acum ne precizează condițiile în care s-a lucrat până de curând.
Ideea a fost că în România, dar și în alte țări, lucrătorii culturali, artiștii puteau lucra sub legislația generală. Practic, existau o serie de legi care există și în acest moment de la legislația Codului Muncii până la legea drepturilor de autor și așa mai departe. După care, evident, sunt formele independente, de pildă PFA, plus faptul că o serie de artiști lucrează prin intermediul propriilor firme, sunt persoane juridice. Legislația noastră este destul de fragmentată din punct de vedere al condițiilor de muncă, adică nu avem sub același document legislativ o serie de prevederi care să preîntâmpine o serie de vulnerabilități economice ale muncii lucrătorilor din sectorul cultural. Și atunci acest statut, așa cum a fost el prevăzut încă din anii 1980 când a existat practic o directivă din partea UNESCO de a fi formulat, vine ca să unească munca mai intermitentă, atipică, destul de specifică a sectorului cultural. Necesitatea era destul de mare de a crea sub aceeași umbrelă o serie de măsuri pe care le-am numit beneficii, drepturi care să ofere intrarea în normalitate a lucrătorilor din sectorul cultural.
Doru Taloș, actor și inițiator al proiectului cultural independent Reactor din Cluj-Napoca, știe din experiență care sunt riscurile practicării unei meserii care nu este clar recunoscută și reglementată fiscal. Doru Taloș. :Eu am muncit în ultimii 9 ani în România, uneori mult mai mult decât o normă obișnuită. Și totuși, pe cartea mea de muncă doar o perioadă de un an și jumătate. Deci nu am vechime, nu am cotizat la pensie până acum și astea-s nevoi care se acutizează odată cu înaintarea în vârstă. Până anul trecut nu am avut asigurare de sănătate pentru că nu mi-am permis asta. Și eu sper că odată cu introducerea unui cadru legislativ, odată cu introducerea unor avantaje fiscale sau odată cu conștientizarea unor nevoi pe planul ăsta, lucrurile se pot îmbunătăți și putem ajunge la o formulă în care să putem acoperi și aceste nevoi și cheltuieli absolut importante.
Prin urmare, adoptarea statutului lucrătorului cultural nu poate fi văzută decât ca un semn de bun augur, ca un prim pas spre normalizarea situației artiștilor liber profesioniști din România. Doru Taloș. Noi până la urmă suntem extrem de vulnerabili și ne expunem unor riscuri, pentru că nu reușim să ne asigurăm un soi de sustenabilitate care să ne ofere și o serie de garanții pe termen lung. Acest act normativ eu sper că va duce la un soi de clarificare și responsabilizare pentru oamenii care lucrează în sector, astfel încât asumarea acestui statut să ne ducă la o formă de supraviețuire pe termen lung, adică să ne ducă într-un punct în care să simțim că facem asta ca o meserie pe termen lung. Momentan am senzația că toți oamenii care sunt în acest sector sunt disponibili să lucreze atâta timp cât sunt dispuși la o serie de sacrificii și uneori sacrificiile astea sunt posibile doar într-o anumită etapă a vieții. Nevoile pe care le aveam eu la 25 de ani nu au nicio legătură cu nevoile pe care le am eu la 35. Și atunci e nevoie de niște clarificări, astfel încât să poată deveni o meserie pe termen lung sau un tip de angajament care poate funcționa pe termen lung.
Despre conținutul concret al legii ne vorbește Delia Bădoi. E important de precizat faptul că sub acest statut se va crea un contract de activitate culturală. Va fi practic un model de contract tipizat cu care se va lucra, pentru că în momentul în care lucrătorul este înregistrat. Înregistrarea se va face în două locuri. Mai întâi, se vor declara veniturilor la fisc completând acel formular unic până la 25 mai și depunând o declarație pe propria răspundere că veniturile și activitatea culturală se încadrează printre cele prevăzute în statutul lucrătorului cultural. Apoi, va fi o înregistrare la Ministerul Culturii în cadrul unui registru prin care se va realiza și această evidență practică a lucrătorilor. Cel mai probabil va fi un mic experiment în următorii trei ani, când se va vedea exact ce interes există pentru această zonă, cât de mult oamenii au înțeles ce trebuie să facă, cât de mult își doresc acest statut sau cât de bine sau rău facem. Dar, varianta cea mai pesimistă ar fi să nu existe acest statut, fiindcă prin el se încearcă o îmbunătățire și o scoatere din precaritate și din umbra aceasta intermitente a muncii din sectorul cultural. Și atunci, prin acest contract de activitate culturală, se va intra în legalitate.
Ca orice legislație, statutul lucrătorului cultural profesionist este perfectibil, dar, moment, cei vizați direct se bucură că s-a făcut un prim pas important pentru depășirea precarității situației lor.