O gravă problemă de poluare, arderile de deșeuri

Din cauza restricţiilor de circulaţie impuse de situaţia pandemică, poluarea din marile aglomerări urbane părea să fi scăzut, mai ales în perioada stării de urgenţă din prima parte a anului 2020.

Christine Leșcu, 08.12.2021, 17:22

Din cauza restricţiilor de circulaţie impuse de situaţia pandemică, poluarea din marile aglomerări urbane părea să fi scăzut, mai ales în perioada stării de urgenţă din prima parte a anului 2020. Atunci, în România, traficul auto şi, implicit, noxele generate de maşini s-au redus substanţial, în special în Bucureşti, situat pe locul doi ca nivel de poluare printre capitalele europene. Totuşi, cu acea ocazie, a ieşit şi mai mult în evidenţă un fenomen oarecum ignorat înainte: arderile de deşeuri din zona rurală care înconjoară Bucureştiul. Fumul dens şi mirosul sufocant specific incendiilor a fost şi este, în continuare, resimţit de către bucureştenii care locuiesc în zonele periferice. Ca și în alte cazuri, semnalul de alarmă l-a tras societatea civilă. Oana Neneciu, coordonatoarea reţelei de senzori de mediu Aerlive și membră a asociației de mediu Ecopolis, descrie situaţia.

Din păcate, oficial, noi nu avem date de la autoritățile publice care ar trebui să se ocupe de acest fenomen. Nu avem date concludente. Avem doar informaţii de la cei care au fost pe teren sau informaţii pe care le-am observat noi când am fost pe teren. E vorba de materiale provenite din dezmembrări auto, în mare parte anvelope, și în general materiale care nu se pot revalorifica. Ele sunt duse pe câmpuri sau în spații care aparțin unor comune și din jurul Bucureștiului, dar și din judeţul Dâmbovița de exemplu. Sunt duse acolo și, pentru că sunt destul de multe, din când în când se ard. Pur și simplu li se dau foc de către membrii comunităţilor săteşti care, din câte înţelegem, se și ocupă de dezmembrări. Dar prea multe nu putem spune pentru că nu avem date oficiale în sensul ăsta. De aceea, noi, de la organizaţia non-guvernamentală Ecopolis și de la Aerlive am început în această toamnă o campanie intitulată Aer ars. Încercăm să documentăm acest fenomen ca să vedem de unde provin materialele respective, ce se întâmplă cu ele, de ce ajung să fie arse pe câmpuri și de ce primăriile respective nu reacționează mai ferm. De pildă, vrem să știm de ce nu sunt adunate de salubriștii care funcționează în zonele respective astfel încât să ne ajungă la incinerarea acestor materiale.

Cât de dăunătoare sunt aceste incendieri aflăm dintr-un studiu recent realizat de Aerlive cu sprijinul Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele. Acest studiu arată că, la incinerarea deșeurilor în sobe de uz casnic, particule de tip PM10, ce conțin substanțe chimice cancerigene, sunt eliberate în aer într-o cantitate semnificativ mai mare decât atunci când se ard lemne de foc. S-a constatat, de asemenea, că la incinerarea deșeurilor din plastic (PET, spuma poliuretanică, îmbrăcăminte) se eliberează în aer de până la 700 de ori mai multe hidrocarburi cu toxicitate de mii de ori mai ridicată în comparație cu emisiile generate de arderea lemnului. În același timp, totuși fenomenul a luat, în ultima vreme, o amploare suficient de mare pentru a atrage atenția autorităților. De pildă, Inspectoratul pentru Situații de Urgență a raportat pentru 2020, la nivelul București-Ilfov, peste 130 de intervenții în teren pentru incendiere de deșeuri, în total, fiind arse peste 870 de tone deșeuri.

Oana Neneciu: ISU raportează intervențiile pe care le face pe proprietăți private unde au loc aceste incendieri necontrolate, adică în jurul curții sau chiar în curțile unor oameni, de pildă. Dar focurile de pe câmp, aprinse destul de des, sunt stinse chiar de cei care le pornesc înainte de a ajunge ISU acolo. Pe câmpuri, a mai ajuns Garda de Mediu când a făcut o serie de controale extensive în primăvară și a reușit cumva să documenteze un pic din problema asta în satul Sintești. Dar, de fapt, nu avem foarte multe date pe tema asta și asta ni se pare și nouă îngrijorător. De aceea, încercăm cumva să punem presiune pe autorități pentru a găsi o rezolvare.

O explicație pentru existența unor cantități atât de mari de deșeuri necolectate și nedepozitate cum trebuie ne oferă chiar Comisia Europeană care trimite iar România în fața Curții Europene de Justiție pentru nerespectarea Directivei privind depozitele de deșeuri. Pur și simplu România nu a reabilitat un număr suficient de mare de gropi de gunoi astfel încât deșeurile să fie depozitate într-un mod care să nu afecteze sănătatea oamenilor și să nu polueze mediul înconjurător. De situația gropilor de gunoi din jurul Bucureștiului se ocupă de mai mulți ani și Asociația pentru Natură și Protejarea Mediului, condusă de activistul Bogdan Tucmeanu. Să-l ascultăm:



La ora actuală în partea de nord-vest a Capitalei este o aglomerare de operatori de salubrizare și depozitare de deșeuri. Sunt cam între 6 și 7 societăți care au acest obiect de activitate, pe lângă unul dintre cele mai importante obiective: depozitul de deșeuri al Capitalei, adică al Primăriei Generale de lângă localitatea Rudeni, aflat în fapt pe teritoriul sectorului 1. De la an la an problemele de poluare au devenit din ce în ce mai mari. Toate aceste facilități de care v-am spus și la care se adaugă foarte multe obiective industriale sunt extrem de poluante. Sunt foarte multe obiective industriale sau semi-industriale care, la rândul lor, aduc un aport extrem de mare la poluarea deja clasică generată de trafic și de încălzirea rezidențială.

Gropile de gunoi neconforme emană mirosuri grele, dar și substanțe chimice dăunătoare, iar deșeurile care nu-și găsesc locul în aceste facilități nemodernizate se pare că ajung să fie arse. În plus, incendierea pare să aibă și cauze economice. De pildă, anvelopele și cablurile electrice sunt arse pentru ca, după topirea cauciucului, să poată fi valorificat metalul dinăuntru.

Bogdan Tucmeanu: Da, din păcate, este o modă nefericită și o modalitate extrem de toxică aleasă de o categorie de oameni care au ales să-și câștige existența în felul ăsta. Problema este că nu putem cuantifica toată nenorocirea care rămâne în urma acestor incendieri de deșeuri făcută pentru valorificarea unor materiale, în special a unor metale rare. Iarăși ne lovim de aceeași lipsă de coerență și de acțiune din partea instituțiilor. Aș exemplifica printr-un episod aparent amuzant, dar de fapt dramatic. La un moment dat la una dintre societățile acestea de reciclare a deșeurilor a avut loc un incendiu. După 15 minute de la sosirea noastră acolo, sistemul 112 a dat un mesaj de alertă prin care se semnala un incendiu de vegetație, deși pompierii erau deja la fața locului.

Recent, un proiect de lege a fost, totuși, depus la Senat, conținând propunerea ca incendierea ilegală a deșeurilor să constituie infracțiune și să fie pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.