„Minunata lume nouă”

Trăim, deja, într-o “minunată lume nouă, așa cum o imaginase Aldous Huxley la începutul secolului trecut, sau suntem pe drumul către ea?

Luiza Moldovan, 28.04.2021, 16:07

Trăim, deja, într-o “minunată lume nouă”, așa cum o imaginase Aldous Huxley la începutul secolului trecut, sau suntem pe drumul către ea? Societatea omenească pare să aducă din ce în ce mai bine cu distopia lui Huxley, care prevăzuse o lume a stabilității, a păcii și a unei pseudo-libertăți, a unei pseudo-armonii pentru oameni completamente despiritualizați. Restricțiile impuse pentru limitarea efectelor pandemiei transformă natura umană într-un fel subtil și care, la începutul crizei, părea imprevizibil. Acum, însă, aceste ciudățenii” de la început (izolarea în casă, limitarea libertății de mișcare, închiderea sălilor de teatru și de cinema, a restaurantelor) au început să devină normă. La fel ca munca de acasă. În ce fel s-a schimbat comportamentul de muncă în timpul pandemiei și în ce măsură influențează fenomenul epuizării psihice știe sociologul Vladimir Ionaș:

Odată cu pandemia, s-a schimbat și comportamentul angajatorului şi al angajatului. Munca de la distanță, dacă la început a ridicat multe semne de întrebare referitoare la productivitate, s-a demonstrat între timp că aceasta nu a scăzut, ba, din contră, a crescut. Angajatorilor a început să le convină această idee de a lăsa angajatul să lucreze de acasă cât mai mult timp. Pe lângă diverse beneficii care țin de reducerea costurilor cu chiriile pentru birouri și alte costuri aferente acestei părți a unui business și-au dat seama că productivitatea angajaților chiar crește și au mai mult de câștigat ca urmare a acestui nou tip de a lucra.”

Cine s-ar fi gândit, la începutul pandemiei, că munca în pijama și ședințele pe ZOOM nu sunt avatarul lejerității, ci al unei supraproductivități, dar cu efecte dure pentru sănătatea psihică și fizică a omului activ – burnout-ul? Oricine a muncit de acasă știe că volumul de muncă îl depășește cu mult pe cel de la birou. Vladimir Ionaș:

De partea angajaților, evident, apare o teamă legată de siguranța locului de muncă, și dorința de a demonstra angajatorului că și de acasă pot lucra la fel de bine sau chiar mai bine. Și atunci evident că de multe ori depun un efort considerabil. Lucrează mult mai mult decât o fac la birou, încearcă să termine proiectele mai repede, încearcă să finalizeze tot ce au de făcut mai rapid și intervine și acest fenomen de burnout care este identificat în categorii din ce în ce mai multe. Nu doar la medici care, într-adevăr, în această perioadă și-au desfășurat activitatea fără oprire, pentru că au fost în linia întâi în lupta cu pandemia, dar și în toate celelalte domenii s-au identificat cazuri de acest gen. Au fost angajați care au încercat să termine mult mai rapid proiecte pe care le aveau, au lucrat fără oprire, mulți lucrează inclusiv nopțile de acasă, evident intervine și prezența familiei, a copiilor, programul este cu totul diferit. Sunt copii care stau tot timpul acasă pentru că și școlile (multe clase) sunt închise, învață de acasă și atunci atenția părinților trebuie să se îndrepte și către ei, nu numai către serviciu. Sunt mulți factori care se adună și atunci evident că apare acest fenomen de burnout.”

Vechile vulnerabilități pe care le resimțim cu toți, în anumite momente ale carierei noastre, s-au cronicizat în pandemie, mai ales că piața joburilor nu arată deloc bine. Oamenii vor să demonstreze că pot să lucreze de acasă și în afara orelor de program, doar ca să nu-și piardă jobul. La ce duce asta știe Vladimir Ionaș:

Ţinând cont de teama care a apărut și pe care cu toții o putem resimți în această perioadă legată de siguranța locului de muncă, siguranța zilei de mâine, e și dorința fiecăruia dintre cei care-şi desfăşoară activitatea de acasă să demonstreze că pot face acest lucru la fel de bine ca la birou. Înainte de a apărea acest fenomen, de a munci de la distanță, erau foarte mulți angajați care spuneau că doresc să lucreze de acasă, spunând că pot face lucrul ăsta la fel de bine și, atunci, cel puțin în prima parte a pandemiei, când oamenii lucrau de acasă, mulți au vrut să demonstreze c-o pot face la fel de bine sau mai bine. Din păcate, această stare s-a prelungit și evident că efortul pe care mulți dintre angajați l-au depus a fost mult mai mare decât efortul pe care-l depuneau înainte, când lucrau de la birou. Inclusiv acum, în sondajele de opinie, există procente foarte mari de populație, dintre persoanele active (undeva la 60-65% dintre angajați) care și-ar dori ca și la terminarea pandemiei să li se permită să-și desfășoare activitatea de acasă. Chiar dacă putem spune că în multe cazuri apare sentimentul de burnout, totuși, oamenii preferă să-și desfășoare activitatea de acasă, pentru că, pe lângă toate neplăcerile, sunt și multe aspecte pozitive, cum ar fi petrecerea unui timp mai îndelungat în compania familiei, a copiilor, a celor dragi. Lucrul acesta contează.”

Școala de acasă părea o absurditate până nu demult. Acum, însă, a devenit o normă, cu implicații serioase asupra dezvoltării abilităților sociale ale tinerilor. Din nou, Vladimir Ionaș:

Mai afectați de acest lucru sunt în special tinerii, cei care erau la începutul unei noi vieți, în special studenţii, cei care se așteptau să trăiască acea viață de student, să plece de acasă către cămin, către orașele în care sunt facultățile pe care le urmează, lucru care nu s-a mai întâmplat pentru că toate facultățile și-au desfăşurat cursurile în sistem online și aici e o mare problemă şi e nevoie chiar de multă atenție din punct de vedere psihologic. În ceea ce-i privește pe angajați, atât timp cât procentul este foarte mare (în jur de 65%) al celor care doresc ca și după terminarea pandemiei să lucreze de acasă, aceasta cred că arată că foarte mulți dintre angajați sunt mulțumiți de modul în care se desfășoară activitatea acum.”

În acest context ne menținem întrebarea: suntem, deja, în minunata lume nouă” sau doar în drum spre ea?