Traficul de minore şi violenţa de gen

Conform Comisiei Europene, între 2015 și 2016, mai mult de jumătate (56 %) din traficul de persoane din UE a. avut drept scop exploatarea sexuală, iar aceasta rămâne forma cea mai răspândită

Christine Leșcu, 01.04.2020, 14:06

Conform Comisiei Europene, între 2015 și 2016, mai mult
de jumătate (56 %) din traficul de persoane din UE a avut drept scop
exploatarea sexuală, iar aceasta rămâne forma cea mai răspândită. În acest
context, cum probabil era de așteptat, femeile și fetele au reprezentat peste
două treimi (68 %) din victimele înregistrate. Procentul acesta ar urca la 77%,
dacă am elimina datele statistice referitoare la Marea Britanie care, între
timp, nu mai este membră a UE. Primele cinci țări europene de cetățenie a
victimelor au fost România, Ungaria, Țările de Jos, Polonia și Bulgaria.
Situația nu pare să se fi schimbat prea mult în prezent, România fiind și în
2018, una din țările sursă ale traficului de ființe umane din Europa, conform Agenției Naționale Împotriva Traficului de Persoane,
iar circa jumătate din numărul
total al victimelor sunt minore, adică niște copile. Unele din aceste copile
care reușesc cumva să scape din acest tip de sclavie contemporană ajung în
îngrijirea activistei Iana Matei, cea care a deschis la Pitești,
în urmă cu 20 de ani, un adăpost pentru protejarea și reintegrarea în societate
a victimelor traficului de ființe umane.

În timp, organizația
non-guvernamentală înființată de ea, Reaching Out Romania, a ajutat peste 600
de victime ale exploatării sexuale să-și refacă viața, după cum ne spune chiar
Iana Matei. Am început cu un
apartament închiriat, apoi numărul fetelor a crescut. Cred că în anul 2000 a
fost atins apogeul. La început, fetele au luat-o pe ruta fostelor țări
iugoslave. Ulterior, am construit un centrul pentru ele, iar anul trecut, am
construit alt centru cu 6 locuri pentru că nu mai facem față. În total, în cele
două centre sunt 18 locuri, iar în prezent, la noi sunt 12 fete. Cel de-al
doilea centru, centru de tranzit cum îi spunem noi, pe care am început să-l
construim anul trecut nu e gata încă. Și mai avem locuri și într-o fermă de
lavandă la Craiova, pentru că noi am creat o alternativă pentru fetele care nu
vor să-și continue studiile. Majoritatea vin din mediul rural și la ferma
noastră de lavandă le învățăm cum să-și dezvolte propria afacere. Acum fetele
de la noi din centru au vârste între 12 și 14 ani și din punctul meu de vedere,
ar trebui să vorbim despre pedofilie, nu despre trafic de persoane. Nu este
violența împotriva femeii, ci este violență împotriva copilului.

Dacă la ferma de lavandă, aceste fete au ocazia de a dobândi unele
abilități necesare găsirii unui loc de muncă sau unei modalități de
auto-întreținere în afara prostituției, la adăpostul pus la dispoziție de
organizația Ianei Matei, li se oferă și consiliere psihologică. Traumele
victimelor sclaviei sexuale sunt specifice, greu de depășit și se hrănesc din
experiențele dinainte de a fi exploatate. Ele au un deficit de încredere în
sine cauzat, de multe ori, de lipsa de afecțiune cu care au crescut în familie.
Aceste probleme pre-existente sunt exploatate de traficanți și ies cel mai bine
în evidență prin metoda loverboy, una dintre cele mai eficiente căi de
racolare și păcălire a fetelor în vederea traficării. Prin această metodă,
traficantul le seduce pe fete şi apoi, exploatând sentimentele lor de iubire,
le obligă să se prostitueze pentru el. Iana Matei despre traumele dinainte şi
după perioada când au fost exploatate.

Prin metoda de recrutate loverboy,
identitatea copilului este, de fapt, asediată și atacată în întregime. Se
accentuează lipsa de sine a acestor copile. E vorba de copii care nu știu ce
înseamnă dragostea și de aceea, sunt foarte ușor de racolat. Din păcate, devin
dependente de sex. Dacă-și încep viața sexuală la 11 sau 12 ani și au câte
10/15 clienți pe zi, apare un anumit tip de dependență de care nimeni nu
vorbește. Mai mult decât atât. Tot aceste fetițe sunt arătate cu degetul. În
acest context, unora le vine foarte ușor să le judece și să le pună la zid ca
și cum ele sunt vinovate pentru ceea ce li se întâmplă. Primele trei luni sunt
extrem de dificile pentru că tot ce vor să facă este să se întoarcă în mediul
de unde au venit. Instituțiile statului nu ne sunt de mare ajutor în acest
sens. De pildă, prin lege, orice copil trebuie să meargă la școală. Doar că
fetele scăpate din sclavia sexuală nu se pot întoarce prea curând la școală

De
aceea, este nevoie de o abordare integrată în privința traficului de ființe umane.
Ministerele educației și sănătății, ministerul de interne, ministerul justiției
și direcțiile de combatere a criminalității organizate ar trebui să lucreze
împreună. Iar toate ar trebui să conlucreze cu organizațiile non-guvernamentale
care cunosc foarte bine situația și nevoile de la firul ierbii, lucru deficitar
în prezent, consideră Iana Matei. În plus, în mentalul colectiv ale
comunităților rurale din care provin majoritatea acestor fete, blamarea
victimei este un loc comun, iar exploatarea sexuală nu este înțeleasă pe deplin
drept ceea ce este: un tip de violență de gen, îndreptată contra femeilor. Cel
mai adesea, această atitudine de blamare este întâlnită în cazul victimelor
unui alt binecunoscut fenomen care afectează femeile: violența domestică.

Elena
Samoilă, coordonatoare de programe în cadrul Centrului FILIA, asociație care
militează pentru drepturile femeilor, ne descrie această mentalitate. Blamarea victimei la nivelul societății este destul de mare. De multe
ori, victima este învinovățită și pentru faptul că alege să rămână într-o
relație abuzivă sau dacă trece printr-un episod de violență, agresorului i se
găsesc scuze, uneori. Trebuie să fi făcut femeia ceva, se zice. În concluzie,
trăim într-o societate unde femeile sunt blamate pentru suscitarea violenței pe
care tot ele o îndură. Iar bărbaților, care de cele mai multe ori sunt
agresori, și le justifică acest comportament

În
plus, experţii avertizează deja că în perioada actuală, numărul cazurilor de
violenţă domestică a crescut în toată lumea, multe femei fiind obligate de
împrejurări să rămână blocate laolaltă cu parteneri agresivi.