Tinerii din România – portret colectiv

Un recent studiu sociologic realizat la iniţiativa Fundaţiei Friedrich Ebert din România pune sub lupă o categorie de vârstă despre care se vorbeşte mult, dar este prea puţin cunoscută.

Christine Leșcu, 10.04.2019, 10:06

Un recent studiu
sociologic realizat la iniţiativa Fundaţiei Friedrich Ebert din România pune
sub lupă o categorie de vârstă despre care se vorbeşte mult, dar este prea
puţin cunoscută şi, în consecinţă, prea puţin prezentă la nivelul politicilor
sociale: tinerii. Cercetarea, aferentă anului 2018, surprinde atitudinea,
mentalitatea şi percepţia de sine a românilor cu vârsta cuprinsă între 14 şi 29
de ani cu privire la chestiuni precum familie, educaţie, stil de viaţă, religie
şi democraţie. În plus, ei sunt studiaţi alături de tinerii din alte 10 state
europene, membre şi non-membre ale UE.

Toţi indicatorii economici şi sociali
referitori la tinerii din România arată foarte prost, consideră sociologul
Gabriel Bădescu, unul din autorii studiului alături de Daniel Sandu, Daniela
Angi şi Carmen Greab. Unii din aceşti indicatori trebuie, însă, puşi în
contextul mai larg european. De pildă, peste jumătate din respondenţii români
sunt de acord că democraţia este o formă bună de guvernare, dar 23% consideră
că, în anumite circumstanţe, dictatura este o formă de guvernare mai bună decât
democraţia. În comparaţie cu celelalte nouă state sud-est europene incluse în
cercetare, România are unul dintre cele mai mici niveluri ale sprijinului
democratic, în contextul în care, oricum, o tendinţă spre autoritarism se
manifestă în toate ţările europene. Remarcabil este, însă, faptul că schimbarea
generaţională nu aduce de la sine cetăţeni mai buni, mai predispuşi spre
democraţie, consideră Gabriel Bădescu:

Acest declin al ataşamentului faţă de
democraţie nu e uniform răspândit printre toate categoriile de vârstă. De fapt,
ţine de tineri. Când ne referim la calitatea democraţiei, tinerii sunt o
categorie vulnerabilă şi problematică. Este problematică, fiindcă avem studii
care arată că, o dată ce se imprimă nişte atitudini la vârste tinere,
schimbarea lor se produce greu, ele rămân întipărite şi se perpetuează.

Alături
de atitudinea sociopolitică, studiul Fundaţiei Friedrich Ebert analizează şi
compară sprijinul faţă de minorităţi în România şi în celelalte nouă state.
Gabriel Bădescu: Sprijinul pentru drepturile minorităţilor e
scăzut în rândul tinerilor. Pentru câteva categorii de minorităţi, România
înregistrează cele mai scăzute valori dintre toate cele 10 ţări. România are al
doilea cel mai scăzut nivel de sprijin pentru drepturile minorităţilor etnice
şi cel de-al treilea cel mai scăzut nivel de sprijin pentru drepturile
săracilor.

Alături
de acest tip de mentalitatea, cercetarea surprinde şi un alt fapt: existenţa
decalajelor din România nu numai între regiuni, ci şi între rural şi urban.
Diferenţa dintre tinerii de la oraş şi cei de la sat este clar în defavoarea
celor din urmă, căci, potrivit altor studii, în 2017, rata generală a riscului de sărăcie în mediul rural era de 37,3%, de
șase ori mai mare decât 6,1% în mediul urban. În aceste condiţii,
cercetarea despre tineri realizată în 2018, indica faptul că 23% dintre tinerii
de la sat se încadrează în aşa-numita categorie NEET (not in employment,
education or training), adică nu urmează nicio formă de învăţământ, dar nu nici
nu sunt angajaţi. Iar acest procent în mediul rural e dublu față de cel urban,
un decalaj nemaiîntâlnit în alte state ale Uniunii Europene.

Tot prin referire la situaţia economică, autorii
studiului explică şi procentul destul de mare al celor care vor să emigreze.
Spre deosebire de anul 2014 – când a fost realizată precedenta cercetare despre
tineri şi când cei care aveau între 14 şi 29 voiau să plece în proporţie de 60%
-, în 2018 acest procent a scăzut aproape de 30%. Este vorba de o dorinţă, nu
neapărat de planuri concrete, subliniază sociologul Daniel Sandu: Intensitatea dorinței nu este un element esențial, dacă
vrem să aflăm dacă vor pleca sau nu. Mai degrabă, dorința de a pleca poate fi
interpretată ca un răspuns la întrebarea: cum îți evaluezi oportunitățile de
dezvoltare în propria ta țară?. Dacă situația economică din propria țară este
dificilă, așa cum era cazul în 2014, și dacă sunt mai puține oportunități,
apare și tendința de a proiecta sau de a-ți dori plecarea.

Când vrem să răspundem la întrebarea cine-şi doreşte cel mai mult să plece
din ţară?, apar nişte rezultate surprinzătoare, notează tot Daniel Sandu: De fapt, la o analiză mai atentă, observăm că avem de-a face cu o
distribuție bimodală a intenției de migrare. Sunt două grupuri foarte diferite
și plasate la extreme. Un grup e format din tineri din familii avantajate care
au planuri de a studia în străinătate. Celălalt grup e format din tinerii care
provin din familii cu acces la bunuri, însă bunuri obținute nu datorită afluenței
familiei, ci fiindcă membri ai familiei sunt deja plecați. Ei trimit bani în
țară și oferă acestor tineri acces la bunuri, dar nu le oferă stabilitate, nu
le oferă o perspectivă de viitor în țară.

De
altfel, perspectiva asupra viitorului se întemeiază pe percepţia prezentului,
iar, în această privinţă, Studiul despre tinerii din România 2018-2019
confirmă alte statistici, consideră Victoria Stoiciu, reprezentanta Fundaţiei
Friedrich Ebert România: Așa cum rezultă nu doar din studiul
nostru, ci și din alte cercetări: tinerii sunt în mod cert o categorie
defavorizată, în primul rând din punct de vedere economic. Dacă ne uităm la
sărăcia din rândul tinerilor – mă refer în primul rând la cei cu vârste
cuprinse între 15 și 25 de ani -, nivelul ei este foarte mare, mai mare decât
cea din rândul altor categorii de vârstă. De obicei, ne gândim la vârstnici sau
la pensionari când facem aceste comparații. Nu înseamnă că această categorie a
vârstei a treia nu are probleme, dar comparativ situația economică a tinerilor
este mult mai proastă. În plus, tinerii sunt și subreprezentați la nivel
politic.