Implicarea civică la genul feminin
Într-o perioadă în care spiritul civic din România ia amploare și trece printr-un reviriment accentuat mai ales în anii din urmă, nu se putea ca activismul feminin să rămână în urmă.
Christine Leșcu, 17.10.2018, 12:30
Într-o perioadă în care spiritul civic din
România ia amploare și trece printr-un reviriment accentuat mai ales în anii
din urmă, nu se putea ca activismul feminin să rămână în urmă. Implicarea
civică a femeilor a crescut, în ultima vreme, tot așa cum au evoluat și
spiritul antreprenorial al femeilor, dar și prezența lor pe scena politică.
Piața de carte nu putea să nu remarce acest progres, un proiect editorial în
acest sens debutând în 2011. E vorba de trei volume, coordonate de economista
și politiciana Andreea Paul-Vass și publicate de editura Polirom, în care mai
multe femei își spun povestea lor de succes în politică, economie și activism
civic. Cel mai recent volum intitulat Forța civică a femeilor a fost lansat
anul acesta și demonstrează faptul că doamnele sunt majoritare în sectorul
non-guvernamental, aflăm de la Andreea Paul-Vass. În 2011, apărea Forța politică a femeilor, cu actante în toate partidele
politice. În 2106, apărea al doilea volum, Forța economică a femeilor, la
care au contribuit antreprenoare absolut excepționale Și, în anul 2018, era
necesar să dăm valoare spiritului civic la genul feminin. În fiecare moment în care apărea unul dintre volume în
spațiul public, eu eram activă în domeniile respective. De aceea, am vibrat
ascultând poveștile celorlalte doamne care au avut nebunia frumoasă de a-și activa
spiritul civic. Noi, femeile, avem un reflex înnăscut de a reechilibra
lucrurile, de a înfrumuseța societate, de a îndrepta nedreptățile… În
societatea civilă, femeile sunt dominante. Pe harta inovatorilor sociali,
femeile contribuie cu 53% în demararea și conducerea organizațiilor non-guvernamentale.
În antreprenoriat, lucrurile nu stau la fel de bine, dar nici prea rău. În ceea
ce privește forța economică a femeilor, azi în România, unul dintre trei
antreprenori este de genul feminin. În politică, situația e mult mai
îndepărtată de cea din zona economică și de cea din zona civică. Când apărea
Forța politică a femeilor, aveam în jur de 10% – 11% de femei în Parlament.
Iată că, la mai puțin de un deceniu de apariția acestui volum, s-a dublat
numărul femeilor în Parlamentul României.
Empatia generică
a femeilor poate fi o explicație pentru faptul că ele sunt implicate în multe
proiecte de întrajutorare socială, de coagulare a comunităților și de
conștientizare a unor chestiuni medicale sau ecologice. Dar, în cazul României,
mai există o explicație, detaliată acum de jurnalista Daniela Palade
Teodorescu, redactor-șef al revistei Cariere. Aceste femei, practic,
demonstrează că există forța civică și sunt exemple de persoane – în special,
mame – care n-au mai stat să se plângă că au un copil bolnav și statul nu face
nimic, că au părinți bolnavi, că au copii cu dizabilități. Pur și simplu au
spus: Eu sunt schimbarea. Nu mai are rost să aștept ceva de la sistem, să
aștept ca schimbarea să vină de sus. Eu voi milita pentru drepturile copiilor
mei, ale părinților mei sau ale celor suferinzi. De fapt, această carte
tratează despre ceea ce mie îmi place să numesc puterea vulnerabilității. E
vorba de femei care, la un moment dat, s-au aflat într-o situație limită de
viață, au depășit-o și ca urmare, au spus că vor să facă ceva și pentru semenii
aflați în aceeași situație. (…) Sunt multe eroine anonime, femei care au
trudit într-un nemeritat anonimat și nu înțeleg de ce se vorbește de ele.
Consideră că fac ceea ce fac pentru că le-a împins nevoia. Dar, totuși, faptul
că au ajuns în lumina reflectoarelor, le-a motivat și mai mult, au primit
confirmarea că ceea ce fac e corect, deci merg mai departe și-și continuă
demersul.
Poveștile celor
100 de femei publicate în cartea Forța civică a femeilor demonstrează și
solidaritatea feminină. Valoarea unei femei este dată și de numărul celorlalte
femei pe care le ajută să se ridice, spune una din protagonistele cărții.
Daniela Palade Teodorescu revine cu detalii. Când ai un copil cu
autism și ești plimbată de la un cabinet la altul, de la un spital la altul,
când acel copil e subdiagnosticat, îți spui că nu poți să continui așa, trebuie
să faci ceva pentru copil: Eu, la un moment dat, o să dispar, dar el în ce
lume va trăi? Cine va avea grijă de el? Cum va trăi el autonom? De aici,
grație rețelelor sociale, reușesc să închege comunități ale persoanelor cu
nevoi similare care, la rândul lor, pot avea o forță foarte mare.
În general,
sectorul nonguvernamental e bine dezvoltat în România, lucru care, potrivit
unor experți, nu face decât să demonstreze ineficiența statului în anumite
domenii. Statul nu se implică prea mult în domeniile care suscită cel mai mult
interesul societății și nu le finanțează suficient, consideră feminista Mihaela
Miroiu, profesoară universitară la Școala Națională de Studii Politice și
Administrative (SNSPA). Un alt proces care se întâmplă în România
și care e vizibil în cartea asta privește faptul că o organizație
non-guvernamentală se profesionalizează în timp. Asta înseamnă că oamenii care
lucrează acolo devin experți din ce în ce mai buni în domeniile lor de
activitate. În timp ce în politică, amatorismul, impostura și diletantismul cresc
exponențial, în sectorul apolitic sau neguvernamental crește expertiza
exponențial. Avem o fractură în societate, așadar. Vestea bună e că măcar o
parte a acestei fracturi merge bine: antreprenoriatul civic.
În 2017, un studiu privind sectorul nonguvernamental din România, realizat de
Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile, arăta că din cele 88.000 de
ONG-uri existente, numai 42.000 erau active.