Educaţie şi bunăstare în viaţa copiilor de la ţara
Circa 44% din populaţia României trăieşte în mediul rural şi tot aici, conform statisticilor, numărul gospodăriilor aflate în pragul sărăciei este mai mare decât în zona urbană, prin urmare şi al copiilor.
Christine Leșcu, 06.06.2018, 12:46
Circa 44% din
populaţia României trăieşte în mediul rural şi tot aici, conform statisticilor,
numărul gospodăriilor aflate în pragul sărăciei este mai mare decât în zona
urbană, prin urmare şi al copiilor. Pentru cei din urmă, sărăcia are consecinţe
cu bătaie mai lungă. Ea afectează performanţele şcolare, nivelul îndeplinirii
potenţialului fiecărui copil şi astfel, poate duce la inechităţi viitoare pe
piaţa forţei de muncă şi în societate. Legătura dintre decalajele economice
rural-urban şi educaţie se vede şi în rezultatele şcoalare. E cazul celor
obţinute la Evaluarea Naţională de către elevii de 14 ani când vor să se
înscrie la liceu, dar şi în cele de la finalul liceului, după susţinerea
Bacalaureatului. Asta am aflat de la
Ligia Deca, consilieră de stat în cadrul Președinției României şi
coordonatoarea proiectului România educată aflat tot sub patronajul
Preşedintelui ţării.
Ligia Deca: De pildă, nota medie a elevilor la Evaluarea
Națională era de 5,6 în mediul rural față de 7,40 în mediul urban în 2017. Este
o diferență majoră de rezultat la sfârșitul clasei a VIII-a. Deși 54% dintre
tinerii din România ajunși la vârsta majoratului au domiciliul în mediu rural,
doar 30% dintre ei s-au înscris la examenul de bacalaureat. Chiar și pentru ei,
rata de succes sau de promovare este cu 13% mai mică față de cea din mediul
urban. Acolo unde, de pildă, există acces la infrastructură – au fost
construite săli de sport sau există clădiri școlare pentru ca acești copiii să
aibă acces teoretic la educație – nu există resurse pentru încălzire, pentru
achiziționarea de materiale didactice necesare.
Situaţia învăţământului de la ţară nu este decât o exemplificare sau o
ramificaţie a situaţiei materiale generale de acolo. Fundaţia World Vision
România, prin studiul Bunăstarea copilului din mediul rural, demonstrează
acest lucru din 2012 de când a demarat cercetarea. Rezultatele din 2018 se
bazează pe sondaje de opinie efectuate în ultima parte a anului 2017.
Percepţiile privind veniturile proprii ale familiilor din oamenii mediul rural
ne sunt rezumate acum de Daniela Buzducea, Directoarea Naţională World Vision
România: Una din două familii se autoplasează într-o zonă de vulnerabilitate.
Asta înseamnă fie că veniturile nu le ajung deloc să se descurce, fie că
declară că veniturile de-abia le ajung de la o lună la alta. Familiile se
străduiesc foarte mult să aibă mai multe surse de venit. Mitul că la țară,
oamenii nu fac nimic ca să se ajute pe ei-înșiși nu se susține. E o percepție
falsă. Oamenii chiar muncesc din toate puterile și sunt și familii care au
cinci surse de venit diferite. Cu toate astea, între 38% și 41% dintre familii
declară că se descurcă greu de la o lună la alta. Chiar și cele care au mai
multe surse de venit.
Pentru
aproximativ 60% dintre gospodării, salariile reprezintă principala sursă de
venit în perioada 2014- 2018. Dar, deşi între 2012 şi 2016 a crescut constant
numărul familiilor de la ţară care aveau un membru salariat, începând de anul
acesta, cifra lor s-a depreciat. Momentan, aproximativ 33% dintre gospodării se
află sub pragul de sărăcie, fiind beneficiare de o formă de sprijin social din
cauza veniturilor foarte mici înregistrate. Una dintre cele mai vizibile
consecinţe ale sărăciei e abandonul şcolar. Deşi în prezent rata abandonului
şcolar în mediul rural a scăzut cu 0,5% comparativ cu 2016, scăderea nu este,
evident, una importantă. Tot din studiul World Vision Bunăstarea copilului din
mediul rural, aflăm şi din ce motive nu se mai duc copiii la şcoală. Daniel
Buzducea: Bineînţeles pe primul loc e menţionat costul
şcolii. Învăţământul în România e gratuit şi, cu toate astea, costurile pentru
ca un copil să meargă la şcoală sunt, uneori, insuportabile pentru familiile
aflate în pragul sărăciei din rural. Un alt motiv este şi faptul că unii copii
nu fac faţă cerinţelor şcolare. Asta înseamnă că educaţia pe care o primesc la
şcoală nu le permite să facă acele acumulări de concepte prin care pot promova
de la un an şcolar la altul.
Astfel,51% dintre copiii din mediul rural care
au abandonat şcoala declară că nu mai merg la şcoală pentru că au rezultate
slabe. Amplasarea şcolii şi drumul până acolo sunt alte motive care îngreunează
accesul la educaţie în continuare, deşi comparativ cu anii trecuţi s-a
înregistrat o mică îmbunătăţire din acest punct de vedere. Daniela Buzducea: Analiza comparativă ne arată că 2% dintre copii merg la şcoală pe jos,
dar şi că s-a redus timpul pe care copiii îl petrec pe drum spre şcoală. Pe de
o parte, transportul şcolar este asigurat între un număr mai mare de
localităţi, iar, pe de cealaltă parte, sunt mai mulţi copii care locuiesc mai
aproape de centrul de comună. Dar a crescut procentul copiilor din rural care
declară că lipsesc de la şcoală pentru că se duc să muncească. Sunt cu 50% mai
mulţi decât în 2016, iar ăsta e iarăşi un motiv de îngrijorare. 6,3% dintre
toţii copiii de la ţară declară că se simt obosiţi pentru că muncesc înainte
sau după şcoală, o creştere cu 75% faţă de 2016. Cei mai mulţi lucrează în
propria gospodărie, dar peste 2% dintre ei declară că lucrează şi prin vecini.
Un alt motiv de
îngrijorare este şi nutriţia, extrem de importantă pentru o dezvoltare normală
psiho-somatică în perioada de creştere. Daniela Buzducea: 9% dintre copii au
declarat că se culcă seara flămânzi, 6% dintre ei doar uneori, iar 3%
întotdeauna se culcă flămânzi. O realitate extrem de îngrijorătoare, căci
înseamnă unul din 11 copii din mediul rural. De asemenea, tot unul din 11 copii
are acces la maxim două mese pe zi, ceea ce înseamnă, de fapt, că mulţi din ei
au acces doar la o masă pe zi. Unul din opt copii mănâncă o pâine pe zi, căci
am vrut să vedem şi care este calitatea nutriţiei.
Date fiind efectele sărăciei asupra educaţiei şi
nutriţiei, recomandările experţilor privind politicile publice subliniază
nevoia unor programe care să soluţioneze integrat toate aceste probleme din
mediul rural.