Sănătatea femeii în România

Când vine vorba de starea lor de bine, 65,3% dintre femeile din România îşi autoevaluează sănătatea ca fiind bună sau foarte bună comparativ cu 74,8% bărbaţii. Cu toate acestea, preocuparea pentru menţinerea sănătăţii pare a fi apanajul femeilor.

Christine Leșcu, 25.10.2017, 10:35

Când vine vorba de starea lor de bine,
65,3% dintre femeile din România îşi autoevaluează sănătatea ca fiind bună sau
foarte bună comparativ cu 74,8% bărbaţii. Cu toate acestea, preocuparea pentru
menţinerea sănătăţii pare a fi apanajul femeilor. De pildă, doar 36,2% dintre
bărbaţii din România nu beau alcool şi nu fumează comparativ cu 73,4% dintre
femei. Dar în privinţa alimentaţiei sănătoase şi a activităţii fizice, bărbaţii
stau mai bine: 16% dintre ei consumă fructe şi legume şi fac sport pe când doar
7,4% dintre femei procedează la fel. Acestea sunt doar câteva dintre datele
despre sănătate cuprinse în recentul Index European al Egalităţii de Gen,
redactat de Institutul European de resort (EIGE), agenţie a UE cu sediul la
Vilnius. Studiul face referire la toate cele 28 de state-membre şi este
organizat pe 8 domenii principale: muncă, bani, cunoaştere, timp, putere,
sănătate, inegalităţi intersectoriale şi violenţa asupra femeilor. Toate
domeniile şi statele-membre primesc un punctaj de la 1 – inegalitate totală – până la 100 – egalitate
totală. În privinţa stării de sănătate, diferenţele prezentate mai înainte
subliniază tocmai faptul că atât accesul la serviciile medicale, cât şi
mentalitatea despre menţinerea sănătăţii sunt chestiuni de gen. De pildă,
încurajarea băieţilor, încă de la vârste fragede, să bea şi să fumeze poate
face parte dintr-o atitudine a societăţii faţă de rolurile masculine şi
feminine în comunitate, consideră Zuzana Madarova, expertă în cadrul EIGE: Pentru femei, normele sociale de gen cu privire
la sănătatea lor sunt diferite de ale bărbaţilor. De pildă imaginea unei femei
moderne pune multă presiune asupra femeilor. Multe dintre ele au slujbe, sunt
salariate, dar în acelaşi timp sunt principalele responsabile de îngrijirea
copiilor şi a gospodăriei. Acesta e contextul în care trebuie să vedem
lucrurile. Ştim, de asemenea, că femeile au mai puţin timp liber pentru
activităţile sociale, de relaxare, sportive sau culturale. De aceea trebuie să
abordăm politicile publice de sănătate şi dintr-o perspectivă de gen.

În plus, deşi în UE, bărbaţii trăiesc,
în medie, cu 5 ani mai puţin decât bărbaţii, trebuie văzut în ce măsură femeile
se bucură de o sănătate bună, deşi trăiesc mai mult. Iar accesul la serviciile
medicale – în general bun în UE -cântăreşte destul de mult în această
statistică, aflăm de la Zuzana Madarova: Dacă ne uităm la anumite grupuri sociale, vedem că grupul care
se confruntă cu cele mai multe obstacole când are nevoie de servicii medicale sunt
persoanele cu dizabilităţi. De asemenea, grupul unde apar cele mai mari
diferenţe de gen în accesul la servicii sunt părinţii singuri. Se poate spune
că mamele singure întâmpină cele mai mari bariere când doresc să aibă acces la
îngrijirea medicală. În UE, peste 9 milioane de cetăţeni sunt părinţi singuri,
iar 85% dintre aceştia sunt femei

Iar
dintre femeile din Europa, cele din România o duc cel mai prost în privinţa
stării de sănătate. Indexul Egalităţii de gen a acordat României 70,4 de puncte
la acest capitol, cel mai mic scor din UE, media fiind de 87,4 de puncte. Nu e
de mirare având în vedere că România, de pildă, se află pe
primul loc din ţările Uniunii Europene în ceea priveşte mortalitatea prin
cancer de col uterin, mortalitatea maternă la naştere e foarte mare, iar
cancerul mamar se numără printre principalii ucigaşi atât ai femeilor, cât şi
ai bărbaţilor. Situaţia e cu atât mai tristă, cu cât cancerul cervical poate fi
prevenit prin vaccinare, iar cel la sân e parţial vindecabil, dacă e depistat
la timp. Ana Măiţă, preşedinta organizaţiei non-guvernamentale Mame pentru
Mame militează pentru vaccinarea fetelor împotriva HPV, virusul responsabil
pentru cancerul de col, şi pentru prevenţie în cazul celui mamar. Asociaţia
SAMAS pentru mame şi sugari a înregistrat recent un succes. Ana Măiţă, membră
de asemenea a asociaţiei SAMAS, ne detaliază. Împreună cu societăţi medicale şi asociaţii
non-guvernamentale am reuşit să convingem CNA să includă în seria de anunţuri
de interes general, pe care radiodifuzorii sunt obligaţi să le emită, şi un
mesaj despre alăptare: alăptarea exclusivă în primele 6 luni de viaţă este
esenţială pentru dezvoltarea copilului. Dar alăptarea este esenţială nu numai
pentru sănătatea copilului, ci şi pentru aceea a mamei. Studiile arată că
femeile care alăptează minim 12 luni au un risc cu 30% mai scăzut de a dezvolta
cancer mamar.

Prevenţia
în cazul cancerului mamar presupune şi un set de analize specifice – un
screening – care include şi mamografia. Ana Măiţă. Există un program naţional al Ministerului Sănătăţii în
acest sens. Din păcate, unele dintre femeile din România nu au acces la acest
program, fie că nu sunt informate, fie că nu înţeleg urgenţa acestor analize şi
nu cer medicilor de familie să facă acest screening. În general, politicile
publice trebuie să se orienteze mult mai eficient pentru a asigura sănătatea
femeii începând cu sublinierea importanţei prevenţiei, a vaccinării, continuând
cu educaţia pentru sănătate în şcoală şi în comunitate, accentuând mai ales
educaţia pentru sănătatea reproducerii începând cu adolescenţa. În realitate,
în România, 20% dintre femeile care devin mame în fiecare an au primul contact
cu medicul doar când nasc. Nu merg la nici un consult medical prenatal. Iar la
toate aceste controale, femeile au dreptul prin lege, accesul fiind gratuit în
mare parte.

Pe lângă lipsa
educaţiei medicale şi a accesului la servicii medicale, rolurile sociale ale
femeilor şi bărbaţilor, aşa cum subliniază Indexul Egalităţii de Gen, au mai
multă greutate decât poate părea la prima vedere. Ana Măiţă. Este adevărat că în România,
marea parte a poverii rolurilor casnice sunt duse de femei şi este unul dintre
motivele cât se poate de concrete pentru care femeia nu-şi mai găseşte timp să
se ocupe de sănătatea ei. Aici are rădăcina realitatea tristă care ne arată că
marea majoritate a femeilor care sunt diagnosticate cu diverse tipuri de cancer
sunt diagnosticate în faze avansate. Ele ajung la medic în ultimul moment când
deja este poate prea târziu ca să mai poată fi salvate.