UE sprijină întreprinderile sociale din România

Întreprinderile sociale, segment al economiei care are în vedere, mai degrabă, întrajutorarea şi coagularea comunitară în jurul unei activităţi decât profitul financiar, sunt încurajate de mai mulţi ani în UE

Christine Leșcu, 21.09.2016, 09:41

Întreprinderile
sociale, segment al economiei care are în vedere, mai degrabă, întrajutorarea
şi coagularea comunitară în jurul unei activităţi decât profitul financiar,
sunt încurajate de mai mulţi ani în UE. Pentru a se adapta legislaţiei
europene, dar şi pentru a răspunde unor nevoi sociale reale, întreprinderile
sociale au început, încet-încet, să se dezvolte şi în România, mai ales că de
la mijlocul anului trecut, există şi o Lege a Economiei Sociale. Multe dintre
aceste proiecte sunt finanţate, la debutul lor, prin fonduri europene. Şi
pentru că ideile lor merită să fie cât mai bine cunoscute, Reprezentanţa
Comisiei Europene la Bucureşti le-a dedicat anul acesta campania Yes, we care
(Da, ne pasă). Organizată de trei ani, campania din 2016 a constat într-o serie de vizite ale ambasadorilor statelor membre la
proiecte sociale finanţate de către UE. De ce a fost aleasă această temă pentru
campania Yes, we care din 2016, aflăm
de la Monica Loloiu, membră a Reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti: România începe să vină din urmă. Faptul că
există o Lege a Economiei Sociale, votată recent de Parlament, este un pas
important. Există deja organizaţii şi firme care implementează proiecte legate
de economia socială, ceea ce înseamnă că în România, oamenii avizaţi ştiu că pot schimba lucruri
prin proiecte. De fapt, ce înseamnă economia socială? Înseamnă că gândeşti un
proiect pentru a rezolva inegalităţi sociale sau pentru a integra pe piaţa
muncii oamenii defavorizaţi care astfel, au acces la locuri bune de muncă.

Este exact ce s-a întâmplat
graţie proiectului MamaPan, o brutărie unde pâinea este făcută după toate
regulile tradiţionale, fără aditivi, fără conservanţi şi fără drojdie
industrială. Întreprinderea socială, beneficiara unei finanţări europene, a
fost deschisă, mai ales, pentru a le ajuta pe mamele singure, aflăm de la Irina
Sorescu, managerul acestei mici afaceri: Proiectul a început în noiembrie 2014, odată cu
finanţarea pe care am primit-o, şi ideea a apărut din interiorul fundaţiei
Parteneriat pentru Egalitate, fundaţia care a înfiinţat brutăria MamaPan,
această întreprindere socială, care este o asociaţie dedicată, în special,
femeilor din grupuri vulnerabile. De-a lungul contactelor cu aceste femei,
ne-am dat seama că cea mai mare nevoie a lor este de a avea un loc de muncă
stabil. Dintre aceste grupuri vulnerabile, noi am considerat că într-o zonă de
risc maxim se află mamele care-şi cresc singure copii. Pentru mai multe tipuri
de angajatori, ele nu sunt un angajat dezirabil din motive care ţin de
responsabilităţile lor din familie şi de faptul că nu pot fi disponibile
oricând.

Deşi piaţa produselor de
panificaţie este mare, mai ales în Bucureşti, iar concurenţa, serioasă,
întreprinderea socială MamaPan a rezistat. Clienţii au fost atraşi nu doar de
pâinea artizanală, ci şi de ideea de a le ajuta pe cele şase mame singure
angajate la brutărie. Prin urmare, afacerea rezistă cu brio şi acum la un an de
la expirarea finanţării europene, pentru obţinerea căreia Centrul Parteneriat
pentru Egalitate nu a întâmpinat probleme, ne povesteşte Irina Sorescu: Noi fiind o
organizaţie cu destul de multă experienţă în gestionarea proiectelor cu
finanţare europeană, nu am întâmpinat dificultăţi în a scrie proiectul, mai
ales că aveam o idee clară. Au fost dificultăţi în derularea proiectului
legate, în special, de întârzierea banilor şi de alte cerinţe birocratice. Dar,
pe de altă parte, probabil că nu am fi avut şanse să începem afacerea fără
acest ajutor de început. Mult mai dificil ne-a fost la închiderea proiectului,
în momentul în care a trebuit să ne descurcăm ca o afacere oarecare, fără nici
un fel de sprijin din exterior, în condiţiile în care ceea ce oferim noi
angajatelor este mai mult decât ceea ce oferă o afacere obişnuită. E destul de
greu să creezi o piaţă de distribuţie mai ales în Bucureşti unde în zona de panificaţie
e destulă concurenţă. În
general, este foarte dificil să menţii pe piaţă şi să faci sustenabilă o
afacere socială

Tot sustenabilă s-a dovedit şi o
altă întreprindere socială bazată pe meşteşug şi revigorarea unor tradiţii:
ClayPlay. În acest caz, totul a pornit de la pasiunea pentru ceramică a
iniţiatoarei proiectului, Gabriela Hobeanu: Este un proiect finanţat din fonduri europene. Am
primit o finanţare de 25.000 de euro care m-a ajutat foarte mult pentru
achiziţionarea tuturor echipamentelor necesare, destul de scumpe. Pe partea de
economie socială, de la bun început am avut doi angajaţi cu normă întreagă. Una
dintre condiţiile proiectului a fost ca măcar minim un angajat să aibă sub 30
de ani. În rest, colaborăm mult cu studenţi, adică persoane care nu au o
calificare, dar sunt pricepuţi şi pasionaţi. Clay Play este o combinaţie între
producţia de ceramică decorativă şi utilitară, organizarea de ateliere de
modelaj în lut pentru adulţi şi copii… Am ales şi acest element pentru că
este un meşteşug foarte frumos care se practică din ce în ce mai puţin.

Dar, cum pofta vine mâncând, a fost suficient ca
oamenii să afle de existenţa acestor ateliere pentru ca interesul să fie
redeşteptat. Gabriela Hobeanu: Observ din ce în ce mai mult
la persoanele care vin la atelier că sunt bucuroase, în primul rând, că găsesc
în Bucureşti aşa ceva. Este ceva frumos, este relaxant, ca o terapie. Ca în
toate industriile creative, în momentul în care faci ceva cu mâna ta e un
sentiment extraordinar.

În cadrul campaniei Yes, we care/Da, ne pasă,
întreprinderile sociale româneşti au fost prezentate ambasadorilor
statelor-membre la Bucureşti ca exemple de poveşti de succes implementate cu
bani europeni.