Preferinţele culturale ale românilor
La prima vedere, parte din datele celui mai recent barometru de consum cultural - dat publicităţii de Ministerul Culturii - nu sunt deloc flatante
Christine Leșcu, 20.05.2015, 10:58
La prima vedere, parte
din datele celui mai recent barometru de consum cultural – dat publicităţii de
Ministerul Culturii – nu sunt deloc flatante: aproximativ 63% dintre
români nu merg niciodată la teatru, 39%
dintre români nu au citit deloc în 2014, iar 79% dintre ei nu au mers la
bibliotecă. Cu toate acestea, atât autorii
sondajului – cercetători din cadrul Institutului Naţional pentru Cercetare şi
Formare Culturală -, cât şi experţii independenţi consideră că datele trebuie interpretate
fără pretenţii elitiste şi, mai ales, contextualizate. Andrei Crăciun, şeful
Serviciului de Cercetare din cadru institutului care a realizat barometrul, ne
spune că au fost urmărite atât tipurile de consum specifice culturii
înalte, cât şi cele specifice culturii
de masă: Românii sunt
consumatori de cultură, dar depinde de fiecare dată de definiţia pe care o
aplicăm culturii. De multe ori, ne gândim la
lucrurile care definesc cultura înaltă, cum ar fi teatrele, opera, muzeele. Dar
în studiile noastre acordăm culturii un sens mai larg şi asociem culturii şi
activităţi care se desfăşoară în aer liber, şi genuri muzicale aşa-numit
populare… Depinde foarte mult şi locul spre care priveşti, mediul urban sau
rural, dar per ansamblu, nu se poate spune că populaţia României nu consumă
cultură.
La rândul său, istoricul şi criticul literar Ion Bogdan Lefter remarcă
amestecul celor două tipuri de preferinţe – pentru cultura înaltă şi cea de
masă -, amestec întâlnit şi în alte societăţi: Dacă ne aşteptăm ca, într-o ţară ca România, consumul
cultural să se situeze la cote înalte – toată lumea să citească o carte pe
săptămână sau pe lună, să meargă la teatru sau să intre des în muzee – atunci
sondajele sun dezamăgitoare. Dacă ne raportăm la ceea ce constituie
normalitatea în lume, la tipul occidental de societăţi din care facem şi noi
parte, atunci sunt perfect compatibili cu semenii noştri. Datele nu foarte
spectaculoase din aceste cercetări indică o societate obişnuită cu oameni
foarte cultivaţi care consumă mult cultură, dar şi cu oameni mai puţin educaţi,
cu oameni bogaţi, dar şi cu oameni mai sărmani. În acest societăţi, consumul
cultural este doar unul printre altele.
De altfel, una dintre concluziile cercetării se referă la apariţia unui
aşa-numit consum cultural de tip omnivor şi la dezvoltarea unor practici
culturale hibride care combină mai multe tipuri de activităţi pentru petrecerea
timpului liber.Vizionarea unui
spectacol, concert sau film e asociată
cu ieşirile în oraş şi cu divertismentul, consideră Andrei Crăciun:
Mall-ul în sine este foarte frecventat, inclusiv
pentru consumul de cultură şi de cinema, şi este şi un spaţiu de socializare.
Şi piesele de teatru care au început să se ţină nu doar în spaţiile consacrate,
ci şi în cele alternative, atrag în special populaţia tânără care le preferă
pentru că le oferă mai multe experienţe, printre care şi petrecerea timpului
împreună cu prietenii.
În aceste condiţii, se înregistrează o creştere uşoară a participării la
diverse spectacole, dar şi a vizitării muzeelor. De pildă, în Bucureşti, 63%
dintre români merg lunar la teatru, 62% dintre ai au vizitat un muzeu de
istorie în ultimul an. Muzeele de istorie sunt în topul preferinţelor, urmează
muzeele de ştiinţe naturale. Festivalurile sunt foarte apreciate. 48% dintre
români participă la festivalurilor de film şi muzică în timp ce 43% merg la
spectacolele de divertisment şi muzică. De asemenea, în ultimii ani, în
România, numărul respondenţilor care au participat la cel puţin un spectacol de
teatru, operă sau muzică clasică înregistrează o creştere constantă. Cea mai mare
parte a acestor spectatori vizionează însă un număr foarte mic de spectacole
dintr-un gen restrâns şi nu dezvoltă un interes pentru actul artistic. Asistăm,
deci, la un fenomen de alfabetizare culturală, nu de fidelizare a spectatorilor
pentru un anumit tip de cultură înaltă. Alte preferinţe ale românilor ne sunt acum descrise tot de Andrei
Crăciun: Per ansamblul
populaţiei, genul de muzică preferat este muzica populară, muzica folclorică.
Pe locurile următoare apar genurile de muzică uşoară, cum ar fi pop-dance, şi
alte genuri care au impact mediatic foarte puternic. În cazul manelelor noi am
remarcat o uşoară tendinţă de scădere a popularităţii. A fost un boom între
2007 şi 2009, dar acum el s-a redus.
Comediile erau printre primele opţiuni în materie de producţii teatrale,
alături de spectacolele multimedia.
Lectura, în schimb,
pare să fie un fenomen în regres : în 2014, 39% dintre români au declarat
că n-au citit nici carte, 18% au citit zilnic, iar 16% citesc o dată sau de
două ori pe lună, 13% o dată sau de două ori pe săptămână, iar 14% o dată sau
de două ori pe an. La o simplă adunare, procentul celor care citesc pare mai
mare decât al celor care nu citesc, fapt contestat de reprezentanţii editurilor
şi considerat o greşeală de interpretare. De ce, aflăm de la Mihai Mitrică,
directorul executiv al Federaţiei Editorilor din România: Acest barometru contrazice toate observaţiile sociologice anterioare,
inclusiv un eurobarometru publicat doar cu un an în urmă. De pildă, în
cercetarea dată publicităţii de Ministerul Culturii, se spune că un român din
noi citeşte o carte pe lună. Asta este aberant în condiţiile în care doar cu un
an în urmă, aceeaşi proporţie de români – aproape jumătate – citea o carte pe
an. Un asemenea salt în consumul de
carte nu se explică decât printr-o eroare de interpretare a datelor. Piaţa de
carte stagnează de ani de zile în jurul cifrei de 100 milioane de euro,
incluzând aici şi 60 de milioane piaţa tradiţională şi 35-40 de milioane piaţa
de manuale şcolare şi volume de chioşc.
În plus, diversificarea
opţiunilor culturale, dar şi multiplicarea modalităţilor de acces la cultură -
cum ar fi internetul şi tehnologiile digitale – schimbă nu doar percepţia
noastră despre cultură înaltă şi cultură de masă, ci şi modul în care
valorizam lectura în trecut.