Violenţa domestică
Un sondaj Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România, realizat de INSCOP Research, în perioada 12 - 21 iulie 2013, pe un eşantion de 1050 persoane, reprezentativ pentru populaţia României, arata că românii consideră că tipurile de violenţă
Ana-Maria Cononovici, 11.06.2014, 10:44
Un sondaj ”Barometrul de opinie publică – Adevărul despre România”, realizat de INSCOP Research, în perioada 12 – 21 iulie 2013, pe un eşantion de 1050 persoane, reprezentativ pentru populaţia României, arata că românii consideră că tipurile de violenţă cele mai întâlnite în societatea românească sunt: violenţa asociată cu furturi, tâlhării (39,1%), violenţa în familie împotriva copiilor, bătrânilor (21,5%), violenţa domestică între soţi sau parteneri (19,2%), violenţa corelată cu crima organizată (11,7%), violenţa generată de certuri între persoane care nu se cunosc (3,4%). Se observă un procent mare de persoane care consideră cazurile de violenţă petrecute în perimetrul familiei ca fiind cele mai întâlnite tipuri de violenţă (21,5% plus 19,2%).
Un procent atât de mare indică şi o conştientizare a fenomenului care în unele societăţi tradiţionaliste este mai degrabă negat decât blamat. Violenţa domestică este de altfel un subiect de genul celor vechi de când lumea şi pământul.
Potrivit aceluiaşi sondaj, 43,5% dintre români declară că de la începutul anului 2013, au auzit printre cunoştinţe sau în zona în care locuiesc de situaţii de violenţă în familie. 44,5% nu au auzit de astfel de cazuri în proximitatea în acelaşi an, în timp ce 12% au ales să nu răspundă. Specialiştii consideră că procentul de peste 40% dintre români care au auzit de cazuri de violenţă în familie în interiorul reţelelor sociale proprii demonstrează o prezenţă semnificativă a fenomenului. În plus, în rândul celor care au declarat că au cunoştinţă de asemenea cazuri, 65,9% au precizat că în cazul despre care au auzit victima era o soţie, 37,9% că victima era un copil, 19,7% un bătrân, 4,4% un soţ.
L-am invitat pe Cristian Munteanu, psiholog-psihoterapeut să ne spună dacă sunt românii violenţi pe plan domestic şi ce se înţelege prin violenţă domestică: “Nu suntem mai violenţi decât alţii, însă este un subiect de care oamenii se feresc să vorbească. Violenţa în familie este de mai multe tipuri, este un fenomen îngrijorător şi este în creştere. Ea se manifestă atât fizic, cât şi la nivel mai profund. În general oamenii au tendinţa să arate ce e bun în existenţa lor. De foarte multe ori se vorbeşte unidirecţional, bărbatul este cel violent, iar femeia este aceea care suferă. Imediat cum cineva rosteşte violenţă domestică se presupune că el este agresorul iar ea este victima. Lucrurile stau de multe ori şi invers; este un subiect delicat, foarte rar discutat. Poate fi vorba de o ceartă permanentă, de o cicăleală permanentă, de o stare de nemulţumire la nivel general, pornind de când intră în casă el sau ea şi ajungând până la cine spală vasele sau cine ţine telecomanda, orice. Subiectul principal care stă la baza conflictelor este o criză financiară, poate să fie şi un puseu de gelozie, poate să fie o neîmplinire, pot fi problemele de la serviciu aduse acasă, notele proaste ale copiilor, invidia, excusiile neefectuate, promisiunile neonorate, cicăleala în general.”
Şi iată cum graniţele violenţei domestice par să se extindă înspre cuprinderea oricărei stări conflictuale prelungite. Violenţa poate fi de tip evident sau de tip mai subtil, constând în violenţă de limbaj, în acuzaţii repetate, în jigniri ocazionale sau permanente, hărţuire pe diverse teme. Dacă în cazul violenţei fizice rezultatul este palpabil şi mai greu de ascuns, în cazul violenţei psihice, victima agresată, femeie sau bărbat, nici nu conştientizează câteodată că este violentată în mod repetat. În schimb, victimei îi scade respectul de sine şi adesea începe să aibă probleme de sănătate, după cum ne-a spus Cristian Munteanu, psiholog-psihoterapeut: Această violenţă fizică e vizibilă: un ochi umflat, o zgârietură, în cazurile grave spitalizare. Poliţie la uşă, vecini tracasaţi, eticheta pusă asupra cuplului. Dacă există şi copii, lucrurile se complică, cei mici sunt nişte bureţi emoţionali. Violenţa psihică, violenţa verbală este mai corozivă, ea determină o scădere a performanţelor pe toate planurile. Oamenii se îmbolnăvesc, depresia şi anxietatea devin cuvinte uzuale.”
Soluţia pentru evitarea violenţei psihice ar fi comunicarea în cadrul cuplului, căutarea de soluţii sau apelul la psihoterapie de cuplu, spre care românii par încă prea puţin înclinaţi. Persoanele care ajung la psiholog o fac adesea când situaţiile sunt foarte grave, când conflictele s-au acutizat.
Cât despre evitarea violenţei fizice, recent a apărut alternativa de a apela la serviciile unei cunoscute firme de securitate, care îşi propune să protejeze femeile de violenţa partenerilor. Pe baza unei sesizări, firma de pază va asigura gratuit monitorizarea locuinţei şi intervenţia în cazul unor probleme. Campania se adresează femeilor din Bucureşti, Ploieşti, Câmpina, Deva, Timişoara, Galaţi, Brăila, Bistriţa.
Sondajul de la care am pornit arăta şi că foarte puţini români îşi mai exprimă acordul cu ideea conţinută în vorbe populare de tipul: “bătaia e ruptă din rai” sau “un bărbat care nu îşi bate femeia nu o iubeşte cu adevărat”, ceea ce ilustrează o îmbunătăţire a şanselor ca violenţa domestică să se îndepărteze, cu timpul, de spectrul fizic, rămânând de combătut cea la nivel emoţional.
