Voluntariatul, ca formă de salvare a pădurilor

Sursă nu doar de aer curat sau de biodiverstate, ci şi de locuri de muncă, alimente sau materii prime pentru anumite industrii, pădurea ocupă, momentan, doar 27% din teritoriul României, mai precis 6,4 milioane de hectare.

Christine Leșcu, 07.05.2014, 10:47

Sursă nu doar de aer curat sau de biodiverstate, ci şi de locuri de muncă, alimente sau materii prime pentru anumite industrii, pădurea ocupă, momentan, doar 27% din teritoriul României, mai precis 6,4 milioane de hectare. Jumătate dintre acestea sunt deţinute de stat prin Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, iar restul se află în proprietate privată. În zona particulară, restricţiile impuse exploatării, în măsura în care ele sunt legiferate, sunt mai mult sau mai puţin aplicate în practică. De fapt, nu prea sunt aplicate, potrivit lui Alin Uşeriu-Ulhman, preşedintele Asociaţiei non-guvernamentale Tăşuleasa Social”. Alin Uşeriu consideră că tăierea pădurilor a atins un record de nedorit în ultimii ani.

Dacă luăm în considerare ultimii 25 de ani, cred că în toată istoria României nu a mai existat un abuz aşa de mare asupra pădurilor. Asociaţia noastră îşi desfăşoară activitatea în mijlocul Carpaţilor, dar, din păcate, de vreme ce nu aveam nici un program coerent pentru cele 850.000 de gospodării montane, singurul plan aplicat rămâne, de fapt, devalizarea munţilor. La acest lucru participă foarte multă lume, dar participă cu ajutorul celor care o păzesc. (…) Cred că stăm foarte rău, din punctul acesta de vedere. A avut loc un abuz permanent asupra pădurii în ultimii 25 ani.”

Despăduririle masive au atras atenţia mai multor organizaţii non-guvernamentale care încearcă să remedieze situaţia prin mijloacele specifice lor: acţiuni de lobby, organizări de proteste, plantări de puieţi. Pe lângă Tăşuleasa Social”, World Wide Fund atrage, de asemenea, atenţia asupra importanţei prezervării pădurilor. Csibi Magor, directorul WWF România, crede că defrişările din ultimii ani pot fi explicate nu prin faptul că legile sunt neapărat proaste, ci prost aplicate. Csibi Magor: Legislaţia românească referitoare la păduri din acest moment şi principiile care stau la baza Codului Silvic actual sunt sănătoase şi bune. Tocmai din această cauză încă mai avem păduri naturale, cu o mare diversitate de specii de floră şi faună. Faptul că acest Cod Silvic nu se aplică sau se aplică deficitar este o altă discuţie. Şi nu este suficient să ne referim doar la Ministerul Pădurilor, ci trebuie inclus şi Ministerul Justiţiei. Atâtă vreme cât 95% din dosarele deschise pe infracţiuni silvice nu sunt finalizate este foarte greu să vorbim de lupta contra-corupţiei în domeniul forestier.”

O altă problemă legislativă ţine de faptul că, în România, oportunităţile oferite de UE nu sunt valorificate suficient. De pildă, prin Politica Agricolă Comună, mai exact prin Fondul European pentru Dezvoltare Rurală, UE pune la dispoziţia statelor-membre finanţări pentru proiecte de împădurire, de prezervare a ecosistemelor precum şi de dezvoltare a comunităţilor rurale din zonele împădurite. Csibi Magor: La nivelul UE există nişte fonduri destinate pădurilor, dar asta nu înseamnă că şi la nivelul României există aceste fonduri. De pildă, din punctul meu de vedere am negociat prost, înainte de aderarea din 2007, pentru că în fondul de dezvoltare rurală nu s-a inclus deloc partea de păduri. Era să comitem aceeaşi eroare pentru perioada bugetară 2014-2020 şi să avem încă 7 ani de lipsă de fonduri pentru păduri. Dar în această privinţă a fost un protest la Bucureşti când proprietarii de păduri au venit la Bucureşti. Am susţinut şi noi acest protest şi până la urmă, Ministerul Agriculturii ne-a promis că va include pădurile în noul Plan de Dezvoltare Rurală.”

Protestele civice şi implicarea sociala par a fi, aşadar, o parte din soluţie, cel puţin până la implicarea mai hotărâtă a autorităţilor, lucru pe care cei de la Tăşuleasa Social” o ştiu prea bine. Înfiinţată în 2001, organizaţia aceasta se bazează pe voluntari şi, graţie lor, au fost plantaţi, de-a lungul anilor, zeci de mii de puieţi, mai ales în Transilvania, dar şi în zonele limitrofe Bucureştiului. Voluntariatul este o acţiune percepută greşit în România şi, oricum, nu poate fi explicată, ci simţită. În plus, să faci ceva pentru semenii tăi înseamnă, în primul rând, să-ţi faci datoria de om.” , crede Alin Uşeriu-Uhlman care, prin forţa sa de convingere, a reuşit să mobilizeze, pentru fiecare împădurire, mii de voluntari. Ce suprafaţă a fost împădurită şi dacă e suficient numărul puieţilor, ne spune acum Alin Uşeriu-Uhlman: Nu mulţi din păcate. Avem 115 hectare plantate, şi au fost peste 5000 de tineri cu noi, la plantări. Din păcate, tot 115 hectare se taie în fiecare zi în România. Aşa că nu putem să stăm cu mâinile în buzunare. Şi această iniţiativă a fost singura noastră formă de luptă. Pădurea din România este un bun european, nu este doar un bun al României. De aceea, eu tot spun că lemnul nu este doar proprietatea celor care-l exploatează, ci este proprietatea tuturor. Dar dacă natura se va regla ea într-un fel sau altul, nu ştiu ce vom face noi, cetăţenii. Ce facem noi este un început, dar, din păcate, cutia de rezonanţă a oamenilor care păzesc, care trebuie să spună “nu” acestor abuzuri, ar trebui să fie mult mai mare.”

Implicarea socială este vitală şi trebuie continuată, mai ales acum când un nou Cod Silvic se negociază în Parlamentul României. Csibi Magor, directorul WWF România: Implicarea socială poate să facă diferenţa. Codul Silvic, în prima sa variantă, dorea o deschidere totală faţă de cerinţele pieţei în materie de tăieri. Noi am intervenit atunci imediat şi i-am rugat pe toţi susţinătorii WWF România să trimită SMS-uri la parlamentari sau să-I sune şi le explice că nu acesta e viitorul pe care cetăţenii îl doresc pentru ţara lor. Ce s-a întâmplat? În prima zi, 9 deputaţi şi-au retras semnătura de pe proiectul de lege. După aceea în repetate campanii, 4 variante de Cod Silvic au fost retrimise la comisia parlamentară. Iar în momentul de faţă, avem un Cod Silvic, redactat după consultarea cu societatea civilă, dar e blocat în parlament. Ideea e că măcar acel Cod nociv nu a trecut. Această presiune trebuie să existe încontinuu.”

Aşadar, implicarea civică şi voluntariatul sunt două modalităţi de a corecta diverse situaţii negative, nu doar în privinţa defrişărilor, ci şi a altor probleme sociale.