Mircea Carp la centenar

Șansele ca un om să-și aniverseze centenarul sunt mici în comparație cu media de vârstă a secolului 21, iar cei din jurul său se pot considera norocoși.

Steliu Lambru, 30.01.2023, 17:18

Șansele
ca un om să-și aniverseze centenarul sunt mici în comparație cu media de vârstă
a secolului 21, iar cei din jurul său se pot considera norocoși. Cu atât mai
mult cu cât cel care ajunge centenar este un nume greu al jurnalismului de
radio, așa cum este Mircea Carp, unul dintre acei jurnaliști care au făcut ca serviciul
român al postului de radio Europa Liberă să dobândească un prestigiu uriaș.

Mircea
Carp a împlinit 100 de ani pe 28 ianuarie 2023, iar biografia sa trece
printr-un secol extrem de problematic în istoria omenirii, implicit și a
României. A fost secolul celor două războaie mondiale, al fascismului și al
comunismului. Carp a trecut, ca toți românii, prin vârtejurile lor și a reușit
să ajungă să spună și generației de azi ce chipuri a luat Răul, ce înseamnă
principiile, ce înseamnă profesionalismul, provocări cu care orice om se
confruntă în existența sa. După ce a luptat pe frontul celui de-al doilea
război mondial fiind rănit și decorat, la sfârșitul său, Mircea Carp pleca în
exil în Occident. A îmbrățișat profesia de jurnalist de radio fiind una dintre
vocile cele mai bune ale jurnalismului românesc și a lucrat la cele mai
importante instituții de presă liberă în limba română de după 1945, la Vocea
Americii și la Europa Liberă. Împreună cu colegii săi a fost aproape de români
și de toate momentele problematice ale istoriei prin care au trecut până la
final, până în 1989 și după acel an. Nu se poate uita semnalul de deschidere al
emisiei Europei Libere, Rapsodia Română nr. 1 de George Enescu, pe acordurile
căreia vocea lui Mircea Carp anunța de patru ori Aici e Radio Europa Liberă!

În 1997,
Centrul de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română înregistra experiența lui
Mircea Carp la Vocea Americii. În fragmentul selectat, Carp răspundea la
întrebarea dacă Vocea Americii știa de tragedia deținuților politici din
România și cum informa publicul român despre ea. Track: Sigur că am avut şi am transmis, numai toată povestea este
că noi trebuia să fim foarte atenţi ce informaţii transmiteam. De altfel, toate
ştirile pe care le transmitea şi le transmite Vocea Americii, atunci ca şi
astăzi, toate ştirile trebuia să provină din două surse pentru a-şi avea astfel
o confirmare. Vă închipuiţi că primeam ştiri din România care chiar ne făceau
să ne gândim dacă într-adevăr erau reale. Noi ştiam foarte bine grozăviile din
închisorile româneşti, de la Canal şi toate lucrurile astea, dar trebuia să fim
foarte atenţi atunci când dădeam nume de persoane, dată şi loc pentru că
natural puteau să intervină exagerări sau anumite persoane uitau exact când s-a
întâmplat evenimentul sau când a stat împreună cu o persoană. Aşa că în această
privinţă eram foarte, foarte atenţi nu care cumva să facem vreo greşeală. Sigur
că după ce primeam confirmările respective transmiteam informaţii, transmiteam
interviuri cu persoane. În majoritatea cazurilor trebuie să spun că aceste persoane
doreau să rămână anonime pe drept cuvânt, îşi aveau încă familiile în ţară şi
n-ar fi vrut să le expună la situaţii neplăcute.

Carp a lucrat din 1951 la Europa Liberă,
după care se mută la Vocea Americii unde se face cunoscut ascultătorilor de
limbă română prin calitatea emisiunilor realizate. Revine în 1978 la Europa Liberă
unde dinamizează emisiunile seriviciului român, emisiunea sa de politică externă
denumită Programul politic fiind una de mare audienţă. Până am venit eu la Europa Liberă emisiunile erau mai
plate, mai lipsite de dinamică. Vă rog să-mi iertaţi lipsa de modestie dar eu
am adus o dinamică americană în aceste emisiuni, relatări mult mai scurte,
relatări cu voci de personalităţi din diferitele colţuri ale lumii, inclusiv
personalităţi româneşti, la acea oră numai din exil, din lumea liberă. Mai puţin
important de ce am adus eu în aceste emisiuni a fost faptul că însăşi Europa Liberă,
simţind poate undeva că o prăbuşire a Cortinei de Fier este aproape, şi-a
înteţit ofensiva, ca să zic aşa. Bineînţeles, şi departamentul românesc, dând
tot mai mult accentul pe emisiuni în care era scormonită situaţia din România,
în care era scoasă la suprafaţă acea situaţie intolerabilă. Mă refer la tot
ceea ce nu se vedea la suprafaţă, care poate se ştia de multă lume din România
dar nu de toţi în orice caz. Faptul că un post de radio din străinătate venea
cu aceste amănunte ale adevăratei vieţi politice, economice, culturale,
militare din România avea darul să entuziasmeze pe mulţi din ascultătorii
noştri, care nu puteau să vorbească, care nu puteau să spună ceea ce gândesc
sau ceea ce auzeau, dar găseau aceste sentimente ale lor, aceste informaţii, le
găseau în emisiunile Europei Libere.

Jurnalistul român de radio Mircea Carp a
împlinit 100 de ani. Istoria presei române audiovizuale libere nu se poate
scrie fără numele lui, așa cum nu se poate scrie nici fără numele lui Noel
Bernard, al Monicăi Lovinescu, ale lui Virgil Ierunca, Vlad Georgescu, Neculai
Constantin Munteanu.