Lascăr Catargiu
Printre numele politice cele mai importante ale secolului al 19-lea a fost şi cel al lui Lascăr Catargiu. Descendent al unei mari familii boiereşti bogate din Moldova, Catargiu s-a născut în 1823, în plină epocă de modenizare şi edificare a statului român
Steliu Lambru, 24.02.2020, 13:38
Printre numele politice cele mai importante ale
secolului al 19-lea a fost şi cel al lui Lascăr Catargiu. Descendent al unei
mari familii boiereşti bogate din Moldova, Catargiu s-a născut în 1823, în
plină epocă de modenizare şi edificare a statului român. A ocupat diferite
funcţii în administraţia locală a Moldovei până în 1859. Conservator, a fost
adept al unirii Moldovei cu Mutenia şi a luat parte activă la alegerea lui Alexandru
Ioan Cuza ca domn în ambele principate. A fost unul dintre cei mai eficienți și
hotărâţi politicieni români. În coaliţie cu liberalii, a acţionat pentru
îndepărtarea lui Cuza în 1866 atunci când domnia acestuia punea în pericol
existenţa statului român. A fost membru în locotenenţa domnească în 1866 şi a
fost un activ susţinător al instaurării monarhiei constituţionale şi al
dinastiei străine. Spirit împăciuitor, cu o mare putere de muncă, Lascăr
Catargiu s-a impus ca lider al conservatorilor care au văzut în el factorul de
echilibru al unităţii partidului.
Lascăr
Catargiu a fost unul dintre oamenii providenţiali din istoria României din a
doua jumătate as ecolului al 19-lea. A salvat România în anul 1871 de la
destabilizare, aşa cum a subliniat istoricul Sorin Cristescu. Rolul lui a fost absolut
deosebit, la un moment dat a salvat domnia lui Carol I. Un moment dramatic a
fost noaptea de 10/22 martie 1871, când acest om a făcut faţă unei situaţii
dificile. Nu se poate şti dacă într-adevăr dacă era Carol hotărât să abdice,
dar el a intervenit în forţă în vreme ce la Bucureşti avusese loc o
manifestaţie organizată de liberali, menită să compromită colonia germană din
Bucureşti şi pe domnitorul ţării. S-a prezentat la rege în calitatea sa de fost
locotenent domnesc şi i-a spus că o să-i ofere un guvern tare de care ţara are
nevoie dacă îl numeşte pe el prim-ministru.
Ce l-a
impus pe Catargiu drept lider al conservatorilor, un partid plin de
personalităţi? Sorin Cristescu. Are
un prestigiu foarte consolidat când vine Carol pentru că a fost pur şi simplu
primul preşedinte al Consiliului de miniştri numit de Carol, pe 11 mai 1866. Va
guverna până la 13 iulie 1866. Cum a ajuns acest om să-i conducă pe
conservatori? Dacă ne gândim la cum erau conservatorii o să vedem că era un
partid de personalităţi. Era un partid de oameni foarte cultivaţi, cei mai cunoscuţi
în acest sens fiind Petre P. Carp şi Titu Maiorescu. Îl vedem pe Lascăr
Catargiu fără pretenţii oratorice, fără pretenţii intelectuale, un om care nu
era acid în conversaţii. Era modest spiritual, dar toată lumea se simţea bine
lângă el, pe când într-o discuţie cu Petre P. Carp puteai fi pus imediat în
inferioritate. Carp îşi afişa mereu superioritatea faţă de ceilalţi membri ai
partidului. Acest lucru a făcut ca Lascăr Catargiu să fie foarte agreat şi
întotdeauna preferat. Avea o modestie spirituală a făcut ca toată lumea să-l
dorească pe el ca şef pentru că nu jignea pe nimeni.
Lascăr
Catargiu a fost prim-ministrul României de 4 ori. Guvernul condus de Lascăr
Catargiu între 1871 şi 1876 a fost cel care a făcut ca România să meargă spre
independenţă obținută în urma războiului ruso-româno-turc din 1877-1878. Dar
ironia istoriei a făcut ca nu Catargiu să se bucure de laurii victoriei ci
succesorul său, nu mai puțin celebrul politician liberal Ion C. Brătianu. Cu
detalii despre ce a însemnat primul guvern Catargiu, istoricul Sorin Cristescu. Acel guvern a fost primul
guvern de la unirea Principatelor care şi-a dus mandatul de 4 ani până la
capăt. Aşa ceva nu se mai văzuse. A fost foarte eficient, a reglementat
situaţia financiară dificilă. A fost atât de eficient încât a câştigat
alegerile fără probleme. A hotărât un gest de independenţă prin sfidarea firmanului
de domnie al lui Carol I dat de sultan, care interzicea României să semneze
convenţii comerciale alte state. El a încheiat convenţia comercială cu Austria
din 1875 arătând că România este practic independentă. Ar mai fi condus încă 4
ani dacă în august 1875 nu izbucnea revolta creşltinilor din Bosnia şi
Herţegovina. În câteva luni toată lumea a înţeles că va urma un război între
otomani şi ruşi şi că România va trebui să participe la război.
Aiasta
nu se poate Maiestate este una dintre cele mai cunoscute zicale din epocă. Ea
îi aparţine lui Lascăr Catargiu şi arăta fermitate, curaj şi inflexibilitate
atunci când se atingea o limită, chiar şi de către regină. Sorin Cristescu cu
detalii. La vremea
respectivă, atunci când a făcut această afirmaţie, era ministru de interne în
guvernul condus de un alt conservator, generalul Ioan Emanoil Florescu. A spus
acest lucru ca pe o evidenţă. Era indamisibil ceea ce voia să facă regina, să-l
căsătorească pe prinţul moştenitor Ferdinand cu domnişoara sa de onoare Elena
Văcărescu. A exprimat cel mai bine atitudinea unei elite care dintr-o dată s-a
coalizat în jurul unei propuneri.
În
1899, la 76 de ani, Lascăr Catargiu murea în urma unui atac de cord, chiar în
ziua în care regele Carol I îl numea prim-ministru pentru a patra oară. În
necrologul pe care i l-a făcut, istoricul şi filosoful Titu Maiorescu spunea: onest
şi de o neobosită activitate în amănuntele administraţiei. Acestor însuşiri şi
curajului său le datoreşte autoritatea de care s-a bucurat în Partidul
Conservator.