Biserică și comunism

În România comunistă, religia și Biserica nu au fost privite, în general, cu ochi buni. Practicile religioase erau descurajate după ce la începuturile comunismului, în anii 1950, mulți clerici au fost întemnițați.

Steliu Lambru, 04.02.2019, 13:51

În România comunistă, religia și Biserica nu au fost privite, în general, cu ochi buni. Practicile religioase erau descurajate după ce la începuturile comunismului, în anii 1950, mulți clerici au fost întemnițați. Totuși, după consolidarea sa, regimul a permis practicile religioase întrucât ele nu mai prezentau un pericol și pentru a câștiga loialitate din partea populației.

În teorie, ideea comunistă separa religia de Biserică și le condamna pe ambele. Dar în timp ce religia era considerată o manifestare a omului primitiv de a vedea lumea înconjurătoare, privită uneori ca o superstiție, Biserica era o instituție care îl exploata pe om. Religia beneficia de circumstanțe atenuante, însă Biserica nu. Odată ajuns la putere, partidul comunist și-a reconsiderat atitudinea și față de religie și față de Biserică pe care le-a inclus, în politica sa culturală, ca elemente ale identității naționale. În general, același mecanism a intrat în funcțiune în toate țările Europei Centrale și de Est după 1945 ocupate de Uniunea Sovietică, cu variațiuni locale, iar România nu a făcut excepție de la regulă.

Inginerul Ștefan Bârlea a fost un înalt demnitar în ierarhia de partid și de stat, activism pe care l-a început încă de la jumătatea anilor 1940. Într-un interviu acordat în 2002 Centrului de Istorie Orală din Radiodifuziunea Română, el a recunoscut că deși nu a fost un creștin practicant, nu a avut nimic împotriva religiei și a Bisericii. A recunoscut chiar că nu s-a opus botezării celor doi copii ai săi, deși el și soția sa nu încheiaseră o căsătorie religioasă. Nu m-am afişat personal în treaba asta dar soacra mea şi cu mama mea, şi bunică-mea au luat iniţiativa respectivă. S-au dus, mi-am dat seama că au fost acolo la biserică pentru că mirosea a busuioc. Să ne trăiască! am spus toți. Unu-i botezat la Caşin şi altul nu mai ştiu pe unde. Eu am zis să nu mă bage în treaba asta, dar nu am avut nimic împotrivă să botezăm copiii. Eu și soția mea nu ne-am cununat religios. La un moment dat ne-a trecut în cap să ne ducem să ne cununăm religios, dar am plecat într-o zi la Cheia şi am zis pe urmă că era o problemă, dacă făceam aşa, pe ascuns. Era mai bine, dacă vrei s-o faci, s-o faci public. N-am avut niciodată reticenţă faţă de biserici. Şi cu nevastă-mea am vizitat biserici, cu copiii. O anumită educaţie religioasă am primit în copilăria mea, bunicul meu mă ducea la biserică în satul din Prahova. Şi am şi acum în buzunar o icoană pe care am primit-o de la o unguroaică, o iconiţă, pe când aveam vârsta de zece sau doisprezece ani. După ce murise tatăl meu şi m-am dus la locul unde s-a produs luptele acolo, la Oarba de Mureş, o prietenă de-a mamei, unguroaică, mi-a dat-o cu o mică dedicaţie. N-am fost, cum să spun, un liber cugetător, un păgân.

De formație științifică, Bârlea a recunoscut că încă înainte de 1989, împreună cu doi prieteni ai săi, a conceput o teorie în care combina știința și reprezentările religioase. La un moment dat am întreprins, când eram în activitatea de cercetare ştiinţifică, o cercetare pe o idee cam năstruşnică. Vă spun şi oamenii cu care am discutat, cel mai mult cu inginerul Edmond Nicolau. Eu mă ocupam mai mult de cibernetică, am şi formulat un concept de cibernetică în teoria sistemelor în economie care e publicat la Londra. Un alt prieten al meu era doctorul Bălăceanu-Stolnici. Am avut câteva întâlniri cu Bălăceanu, am făcut şi o lucrare ştiinţifică împreună, a prezentat-o el la nu ştiu ce congres. Am ajuns la concluzia că, din punct de vedere cibernetic, fiinţele inteligente de pe alte planete sunt foarte asemănătoare cu oamenii, pentru că trebuie să aibă poziţie verticală, trebuie să aibe capacitatea să prelucreze un câmp cât mai mare de informaţii vizuale. De ce sunt situate toate simțurile sus? Pentru că natura tinde să simplifice. Înseamnă că ceea în ce spune religia, că Dumnezeu a creeat pe om după chipul şi asemănarea lui, există ceva adevăr, în această forţa supranaturală. Lucram la Consiliul Naţional pentru Ştiinţă şi Tehnologie și n-am avut reticienţă să fac afirmații în privinţa asta

Deși religia nu era încurajată, mulți oameni se fereau să frecventeze biserica din cauza unui fel de persecuție soft a celor care încercau să lase un loc prea mare supranaturalului în viețile lor. Ștefan Bârlea. La aşa ceva eu n-am asistat în viaţa mea, ca cineva să fie criticat în vreo şedinţă de partid, în adunare UTM (Uniunea Tineretului Muncitoresc – n.r.) sau mai ştiu eu în ce pentru că s-a cununat religios sau că şi-au botezat copiii sau şi-au îngropat părinţii. Nu exclud, poate o fi fost vreo exagerare undeva, dar nu, n-am auzit. Şi am venit în contact cu foarte multă lume. Ceauşescu accepta lucrurile astea, ea era însă împotrivă. Și, printre altele, a ieşit chiar supărare pentru că Zoe (fiica soţilor Ceauşescu – n.r.) şi chiar Nicu (unul dintre fiii soţilor Ceauşescu – n.r.) fuseseră la mănăstiri, pe la Agapia şi prin alte locuri.

Relația dintre regimul comunist, pe de-o parte, și Biserică și religie, pe de alta, a fost una problematică în care ambele părți au încercat să conviețuiască. Impasul social, economic și politic în care se afla regimul făcea ca refugiul în religie să fie un compromis acceptabil.