Panait Istrati, omul care nu aderă la nimic
Născut în 1884 la Brăila, Panait Istrati a fost unul dintre cei mai complecşi scriitori români. El este considerat în aceeaşi măsură şi scriitor francez.
Steliu Lambru, 12.10.2015, 13:22
Născut în 1884 la Brăila, Panait Istrati a fost unul dintre cei mai complecşi scriitori români. El este considerat în aceeaşi măsură şi scriitor francez. Opera lui este marcată de un puternic mesaj social şi scoate în evidenţă lumea proletarilor şi a defavorizaţilor. Istrati a aderat la comunism din tinereţe, însă a fost printre primii care au ieşit de sub vraja acestuia, după vizitele în Uniunea Sovietică. Profesorul Ioan Stanomir ne explică filiaţia intelectuală şi politică a lui Panait Istrati.
”Panait Istrati vine spre comunism pe un traseu care este familiar multor intelectuali europeni: traseul nemulţumirii şi al revoltei sociale. Nu trebuie să uităm că Panait Istrati este, înainte de toate, un socialist, este un apropiat al lui Cristian Racovski, este un martor al grevelor incipiente din România de la început de secol 20 şi provine dintr-un mediu încercat de greutăţi şi afectat de o condiţie familială precară. Toate acestea îl pregătesc pe Panait Istrati. Mai există un factor care trebuie luat în calcul: socializarea sa în mediile franceze unde, descoperit fiind ca un adevărat Gorki al Balcanilor, va fi receptat şi evaluat ca o voce a oropsiţilor şi obidiţilor. Nu am menţionat întâmplător comparaţia cu Gorki pentru că Panait Istrati şi Maxim Gorki au destine aparent divergente, dar fundamental asemănătoare. Istrati este comunist, se dezvrăjeşte şi porneşte pe calea lucidităţii, Gorki este un amic al bolşevicilor, un spriijinitor al lor, un prieten al lui Lenin, pleacă în exil într-o primă fază a puterii bolşevice, se întoarce şi va fi anexat de Stalin. Istrati şi Gorki au ceva în comun: o faimă europeană şi un angajament ideologic, ideea de scriitor învestit cu o misiune de către cei din mijlocul cărora vine.”
În 1927, Istrati a vizitat Moscova şi Kievul. În 1929, va călători din nou în Rusia sovietică şi atunci s-a produs ridicarea vălului de pe ochi: că regimul comunist era departe de ce promova în teorie. Scrie ”Vers lautre flamme. Confession pour vaincus” în care denunţă abuzurile regimului comunist, care se constituie într-un adevărat şoc. Publicarea cărţii îi va aduce izolarea şi acuza de fascism. Ioan Stanomir. ”Trebuie spus că o călătorie în Uniunea Sovietică nu este neapărat un prilej de trezire, este poate un prilej de cădere în orbire încă şi mai mult. Excepţiile confirmă regula fiindcă sunt puţini călători care, ajunşi în Uniunea Sovietică, au puterea să treacă de vălul pe care ei înşişi l-au ridicat în faţa ochilor lor. Să nu uităm de Beatrice şi Sidney Webb care vizitează Uniunea Sovietică şi se întorc cu texte ditirambice şi delirante despre Uniunea Sovietică. Să nu uităm că Herbert George Wells a vizitat Uniunea Sovietică şi vizita pare să nu fi avut niciun impact asupra viziunii sale despre lume şi viaţă. Exiustă două nume care trebuie menţionate în privinţa trezirii. Este vorba despre Panait Istrati şi Andre Gide. Ambii au ajuns în Uniunea Sovieitică şi ambii au scris cărţi care i-au pus în situaţii foarte delicate faţă de colegii lor de luptă. Să nu uităm că acuza principală adusă lui Istrati, atunci când a publicat ”Spre o altă flacără”, a fost că trădează cauza antifascismului şi cauza democraţiei ponegrind Uniunea Sovietică. URSS era principalul bastion al luptei antifasciste şi democratice în epocă din perspectiva imaginarului comunist.”
Dar Panait Istrati s-a ridicat împotriva crimelor staliniste, nu şi a ideologiei comuniste. Admirator al lui Troţki, va scrie că nu va mai adera la revoluţie până când aceasta nu va fi făcută ”cu sufletul curat, de copil”. Ioan Stanomir crede că Istrati s-a trezit de fapt din leninism. ”Troţki a fost un profet înarmat, înarmat împotriva poporului lui. Armata Roşie, pe care Troţki a creat-o, a fost un instrument de opresiune împotriva poporului rus în primul rând. Armata Roşie a fost cea care a distrus ţărănimea în războiul civil. Trokţi era alternativa antibirocratică şi antitotalitară din perspectiva stângii radicale. Istrati se trezeşte din leninism, mai corect spus, observă că există o discrepanţă fundamentală între ceea ce stângiştii în general percepeau a fi leninismul şi ceea ce stângiştii antistalinişti percepeau a fi stalinismul. Istrati nu-şi reneagă niciodată convingerile de extremă stângă, doar că el face un pas înapoi şi observă că în Rusia lui Stalin tind să se încalce principiile pe care leninsmul le popunea. Panait Istrati, asemenea altor intelectuali, a căzut pradă unei teribile iluzii: că leninismul era diferit de stalinism şi că leninismul nu era un totalitarism.”
Cum s-a folosit regimul comunist din România de Panait Istrati? Ioan Stanomir. ”Panait Istrati este recuperat, cu precădere după anii 1960. Momentul corespunde deloc întâmplător cu întărirea cooperării româno-franceze. Există un film româno-francez, ”Codin”, făcut după textul lui Istrati, şi un altul, ”Ciulinii Bărăganului”. Este cert că Panait Istrati a reprezentat un atu pentru regimul comunist în momenţul reţeserii legăturilor cu Franţa. Panait Istrati este un copil al Franţei, spiritual vorbind, este un Gorki balcanic promovat de francezi, de mediile literare de extremă stângă, iar comuniştii francezi vin în România să filmeze şi să dea naştere unei cinematografii româneşti democrat-populare. Va urma un val de traduceri deoarece o parte din textele lui Istrati au fost scrise în franceză. Dacă ne uităm în colecţia ”Biblioteca pentru toţi” în care există tabele bio-bibliografice se observă atenţia cu care este încadrat episodul apostaziei lui Istrati subliniindu-se că a fost vorba despre o ”eroare de parcurs”, gravă, dar care trebuia pusă în balanţă, compensată şi salvată prin servicile pe care Panait Istrati le adusese mişcării muncitoreşti.”
Panait Istrati a fost, cum a confirmat istoria în cele din urmă, un învins. Un învins care, asemenea altora, a căutat fericirea pentru cei năpăstuiţi dar care nu a făcut decât să contribuie la o nefericire cu mult mai profundă.
