„Gala Părinților – Educație pentru Viitor”
Statisticile arată că peste 50% dintre copii din România sunt copleșiți de depresie și anxietate, pierduți ore în șir în fața ecranelor, erodându-și empatia, motivația și performanța academică, prizonieri ai propriei lor incertitudini.
Ana-Maria Cononovici, 23.01.2024, 15:17
Statisticile arată că peste 50% dintre copii din România sunt copleșiți de depresie și anxietate, pierduți ore în șir în fața ecranelor, erodându-și empatia, motivația și performanța academică, prizonieri ai propriei lor incertitudini.
În fața acestei realități, Gala Părinților – Educație pentru Viitor s-a concretizat nu doar ca un eveniment caritabil, prin care banii strânşi în urma vânzării de bilete să susţină copiii din mediile defavorizate în continuarea parcursului educaţional, ci şi ca un catalizator al schimbării.
Răzvan Vasile, organizatorul acestui eveniment ne-a spus cum a fost Gala: Absolut fantastic! Ştiam că aşa va fi, dar parcă a fost peste ce am anticipat. Şi pot să spun şi de ce: în primul rând, acolo, părinţii împreună cu noi, cu toţi partenerii, am învăţat care e cea mai mare problemă a unui copil. Ce cred 88% dintre copii: că ei nu sunt suficient de buni, că ei nu merită, automat, că ei nu pot, că e greu, că nu e pentru mine. Şi toate astea vin de la faptul că noi părinţii, care nu ne-am educat, nu ne-am pregătit, nu din lipsă de iubire, ci din lipsă de resurse şi timp, le-am furat cea mai mare putere a lor, care este unicitatea. Unicitatea copiilor este cea mai mare putere, pentru că, în viaţă, dacă eşti cel mai bun, sau dacă tinzi să fii cel mai bun, întotdeauna va fi cineva care va fi mai bubn decât tine. Pe când dacă eşti unic ai rămas unic pe drumul tău, nu ai concurent!
Cum îi pregătim pe copiii noștri pentru un viitor împlinit, cum îi încurajăm să-și descopere adevăratul potențial interior, să privească înainte cu încredere? Răzvan Vasile: Părinţii s-au raportat la viitor. Am spus că 85% din joburile anului 2030 nu există astăzi, am spus că degeaba le furăm puterea de care vorbeam şi îi comparăm, criticăm pentru nişte note, când joburile viitorului sunt total altele. Şi atunci, am adus pe scenă şi un robot, cu Inteligenţă artificială, care a bătut palma cu toată lumea, a primit oamenii pe scenă, (n.r. i-a însoţit) la coborârea de pe scenă şi am înţeles că viitorul este aici şi că noi trebuie să antrenăm copiii atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. Iar copiii s-au raportat la părinţi exact cum trebuie: ca nişte profesori. Copiii îşi aleg părinţii pentru a fi profesorii lor. Iar părinţii pentru copii ce sunt? Oglinzile copilor!
900 de părinți, alături de personalități, experți și specialiști de renume s-au reunit la Gală, penbtru a învăţa din poveştile pline de îndemnuri auzite. Un model fenomenal, care s-a alăturat Galei a fost Costel, după cum ne-a povestit Răzvan Vasile: Costel a fost un copil abandonat la orfelinat până la 4 ani, apoi preluat de mama lui, care s-a gândit, hai, că poate cu tine îmi iau şi eu un apartament, în acel periplu de a căuta acel apartament, Costel a dormit numai prin case care se dărâmau, a fost accidentat şi cea mai gravă problemă a fost că el a căzut din tramvai şi i s-au tăiat ambele picioare şi mâna dreaptă. Asta i s-a întâmplat lui Costel, de 12 ani. Cine este Costel acum, la 38 de ani? Un om bogat, un om care este psiholog, un om care a cucerit Kilimanjaro, Maciupiciu, Everest, un om care cântă la nai, concurează lejer pe (Damian) Drăghici, să nu se supere pe noi, un om care şi-a construit o casă cu mâna lui şi un om care are doi copii de excepţie. Dacă eu, a zis Costel, o jumătate de om, fără două picioare şi fără mâna dreaptă am reuşit, am vorbit cu mine, am vorbit cu Dumnezeu şi am reuşit, voi? Voi ce problemă aveţi? Toată lupta noastră se dă doar în mintea noastră! Mintea noastră este singurul câmp de bătălie. Acolo trebuie să câştigăm!
Răzvan Vasile a transmis şi un mesaj către copii şi căttre părinţii lor: Vreau să le transmit că viitorul, succesul constă nu neapărat în a învăţa obligatoriu ceva nou, ci constă în a te dezvăţa de lucruri pe care le ştii şi le ştii greşit. Vreau să le mai transmit că noi, oamenii, şi toţi copiii, eu am fost copil, toată lumea a fost copil, iar ei, copiii, vor fi părinţi, noi avem peste 90 de mii de gânduri în fiecare zi, dintre care 90% negative. Haideţi să ne concentrăm pe soluţii, pe pozitiv, nu pe obstacole, nu pe negativ. Haideţi să înţelegem, că dacă vrem să schimbăm ceva, trebuie să facem ceva! Să acţionăm! Ce spunea Einstein? Ne aşteptăm să se întâmple lucruri noi, dar noi facem azi ce am făcut şi ieri şi întotdeauna? Vreau să le spun copiilor, acum, să aibă curaj! Feriţi-vă de ruşine, de vinovăţie, de frică, de durere, toate sunt invenţii ale minţii şi să se gânească întotdeauna în recunoştinţă, să curgă cu viaţa, să nu se opună, pentru că orice criză presupune un salt al tău, ca şi copil, ca părinte, un salt în care tu devii un om mai bun. Iar dacă tu înţelegi că tu ai fost creatorul acestei mici crize şi această criză vine cu un mesaj, care te ridică ca o rampă, atunci ai ieşit din acest triunghi al dramei, un triunghi iluzoriu al dramei, în care oamenii sunt victime, există un abuzator şi un salvator.
Organizatorul Galei Părinților – Educație pentru Viitor, Răzvan Vasile, a adăugat Vreau să mai spun încă ceva extrem de important: să se gândească toată lumea, la un adevăr real, toate formele de viaţă se luptă să îşi atingă potenţialul maxim, fără excepţie. Un copac, o pisică, un gândăcel, o floare, mai puţin noi, oamenii. O floare nu spune azi e cald, azi e frig, azi nu fac fotosinteză, dar omul are puterea de a alege, are liberul arbitru. Ce vreau să subliniez este că noi decidem dacă vrem succesul sau dacă vrem insuccesul! Dar cine decide? Liberul nostru arbitru. Trebuie să fim foarte, foarte siguri că liberul nostru arbitru este într-adevăr liber! Şi trebuie să ţtim că nimic nu e gratis. Dacă vrem să fim de succes trebuie să plătim un preţ. Nimic nu e simplu, trebuie să gândim diferit, să fim diferiţi şi să acţionăm diferit. Să fim unici!
Cu o mai mare implicare a părinţilor în educarea copiilor şi cu o mai mare deschidere în înţelegerea a ceea ce înseamnă educaţie, îmbrăţişând şi sfera emoţiilor, viitorul pare mai promiţător!
