Labirint La Jumătate. Flowers Were Here
Poartă un nume incitant: Labirint - la jumătate. Şi este un proiect de, ceea ce se numește, Artă Publică Independentă
Ana-Maria Cononovici, 09.02.2021, 16:16
Poartă un nume incitant: Labirint – la jumătate. Şi este un proiect de,
ceea ce se numește, Artă Publică Independentă, fiind rezultatul unui drum
destul de lung parcurs, în timp, prin lucrări de cercetare și experiențe
artistice comunitare a trei doamne venite din lumi diferite: Roxana Donaldson,
artist vizual, Ana-Cristina Irian, cercetător în arte vizuale, şi Cristina
Bodnărescu, răspunzătoare de transformarea înregistrărilor şi ideilor primelor
două artiste într-un film, ce a şi participat la festivalul de film şi video,
VKRS Bucureşti.
Cristina Irian ne-a povestit: Este un proiect deopotrivă
artistic, dar şi cu o nuanţă civică, pentru că îşi propune să răspundă activ la
nevoia de a păstra comunitatea împreună într-o perioadă de criză şi să salveze,
simbolic, flori, alungate din pieţe, prin încorporarea şi transformarea lor în
obiecte de artă. Eu am lucrat direct cu buchete de flori din piaţa Matache,
primite de la Roxana, cărora le-am urmărit evoluţia pentru o durată de peste o
lună, am realizat opt păpuşi din florile primite, pe care le-am numit Păpuşile
de pe Matache, păpuşi care au căpătat forme în mişcare. Ele par că
dansează. Am utilizat în a doua parte a
proiectului păpuşile şi conturirile acestora, peste care am adăugat aşa-numite
versuri din flori. Şi am documentat video tot acest proces de transformare a buchetului de flori.
Din acest schimb de flori, artistele au făcut un performance, despre care
am aflat mai în detaliu de la Roxana Donaldson:
Este un proiect
artistic pe care noi l-am conceput ca fiind o întâlnire a oamenilor cu
plantele, în urban. Am vrut să vorbim despre viaţa oamenilor şi a florilor, în
această perioadă de izolare, de anxietate generate de pandemia cu Covid 19. Şi
am vrut să vedem cum oamenii şi plantele trăiesc şi rezistă împreună în oraşe. Performance-ul
a fost insprat de abandonarea florilor cultivate de micii producători locali,
în pieţe, în noiembrie 2020. Acesta a fost punctul de plecare şi de aici am
ajuns la un film, iar apoi la ideea de a face din florile uscate obiecte de
artă.
Eu sunt un artist vizual interdisciplinar, totdeauna m-a interesat zona
de eco-art, de plant-art şi mi-am dorit să fac o artă interdisciplinară şi
conceptuală cu şi despre plante. Iar prin Labirint la jumătate am găsit o
expresie perfectă pentru ceea ce mă interesează să exprim în arta mea, şi anume
comunicarea între noi, oamenii, şi specia vegetală. Am pornit de la un gest de revoltă, am făcut
împreună cu Ana-Cristina Irian un performance care a constat în a ne întâlni la
jumătatea drumului dintre piaţa ei şi piaţa mea, de unde a cumpărat fiecare
flori în ultima zi în care pieţele erau deschise. Şi întâlnindu-ne la mijlocul
acestui drum, ceea ce s-a nimerit să fie strada Labirint din Bucureşti, acolo
am făcut schimb de flori. Ne-am dăruit practic flori în mijlocul pandemiei, în
izolare, într-un moment în care oraşul era rece, gol, închis şi oamenii foarte
anxioşi. Am filmat totul, am înregistrat şi sunetul oraşului, pentru că am vrut
să avem o mărturie a acestui performance urban.
Viaţa florilor a continuat în casele de adopţie, casele artistelor, iar
după uscare, au fost reinventate: Roxana Donaldson: Eu am pictat pe
pânză de in, am scris cu o peniţă povestea lor, flori abandonate, salvate şi
cuvintele acestea s-au amestecat, au devenit pete de culoare, peste aceste pete
de culoare am cusut flori şi am obţinut un obiect de artă, pe care în cadrul
celui de-al doilea performance l-am expus în stradă. Eu l-am numit Flowers
were here, pentru că florile s-au întors în locul în care mai fuseseră
înainte. Le-am lăsat în stradă. Fiecare din noi a lăsat câte o lucrare: eu am
lăsat un peretar lucrat pe pânză de in cu flori, iar ea a lăsat o păpuşă făcută
din flori uscate. Ele au rămas pe zidul pe care noi le-am expus, în cadrul
acestui performance de free-art, care exact asta presupune, să creezi cu tot
sufletul o artă pură, o artă care nu este înregimentată şi să o dăruieşti
oraşului, comunităţii, gratuit, fără condiţii.
Cristina Irian a adăugat: Am
început proiectul dimineaţa şi l-am continuat după amiaza şi urmează să ne
întâlnim a treia oară pe aceeaşi stradă, de data aceasta seara, pentru a lucra
cu obiectele pe care le-am realizat într-o altă formă. Eu voi folosi în
principal forma obiectului păpuşă şi umbrele acestui obiect, într-o formulă de
reactivare a spaţiului.
Aşteptăm partea a treia a proiectului, care va avea mai multe componente:
prezentarea filmului cu viaţa florilor transformate în obiecte de artă, o
expoziţie cu lucrări noi, în care florile uscate sunt integrate şi un nou
performance stradal.